1988 în ianuarie, începe al doilea dialog-interviu prin corespondenţă, de această dată cu scriitorul Zaharia Sângeorzan, redactor la Cronica. Şi acesta le va publica postum în volumul Nicolae Steinhardt, Monahul de la Rohia răspunde la 365 de întrebări incomode adresate de Zaharia Sângeorzan, Editura Revistei Literatorul, Bucureşti, 1992 (ediţia a Il-a, Editura Humanitas, Bucureşti, 1998). La Aarhus, în Danemarca, apare cartea doamnei Svetlana PaleologuMatta Eminescu şi abisul ontologic, căreia N. Steinhardt îi scrie o substanţială prefaţă. Editura Eminescu îi publică, din nou „împuţinat”, volumul de eseuri Prin alţii spre sine, aflat „în aşteptare” la Editura Dacia încă din 1984. O mare parte a articolelor din acest volum au fost publicate între 1936 şi 1947 în Revista Fundaţiilor Regale, Universul literar şi Libertatea. Acestea, ca şi altele publicate în perioada respectivă, vor fi reeditate, sub îngrijirea lui Ioan Pintea, într-o ediţie mult mai apropiată de intenţiile autorului, în 2001, la Editura Dacia, cu titlul Eu însumi şi alţi câţiva. La Rohia, mai tânărul său prieten, poetul Ioan Pintea, îi propune să consemneze în scris, sub formă de interviu, o serie de „convorbiri44 pe teme de literatură, filosofie şi credinţă. Acestor texte (revizuite de N. Steinhardt) li s-a adăugat un alt lung interviu pe teme politice intitulat „Agonia Europei„, cu intrcbări puse de Ioan Pintea şi Mircea Oliv, înregistrat tot în 1988 pe benzi de casetofon. A fost reluată şi o convorbire din 1984 – „între viaţă şi cărţi”, publicată în 1985 în revista Tribuna şi în 1987 în volumul Escale.

 Ioan Pintea va alătura interviurilor o addenda conţinând câteva eseuri inedite. Aceasta este structura volumului postum N. Steinhardt, Primejdia mărturisirii. Convorbiri cu Ioan Pintea, apărut la Editura Dacia în 1993 şi 1998, precum şi la Editura Humanitas în 2006. De fapt, imediat după decesul Părintelui Nicolae, Ioan Pintea a luat din chilia sa de la Rohia manuscrisele găsite acolo, pentru a nu fi confiscate în timpul iminentei percheziţii a Securităţii. Mare parte a acestora (cu puţine excepţii) sunt inedite, scrise după călugărire, deci între anii 1980 şi 1989. Ele vor constitui conţinutul volumelor Călătoria unui fiu risipitor (Editura Adonai, 1995) – un text cu inserţii autobiografice, deocamdată nedatat – şi Ispita lecturii (Editura Dacia, 2000). O provenienţă aparte au eseurile din volumul Drumul către isihie (Editura Dacia, 1999 şi 2000) sau fragmentele din microromanul cu caracter autobiografic Eseu romanţat asupra neizbânzii (Editura Timpul, 2003). De asemenea, articolele despre scriitorii generaţiei '80, o parte publicate în volumele antume, iar altele rămase în paginile revistelor culturale, vor fi adunate de Radu Săplăcan şi Ioan Pintea în Pledoarie pentru o literatură „nobila” şi sentimentala. Opinii despre generaţia '802 voi., Editura Cronica, Iaşi, 2001-2002.