Capitolul I. Domeniul de reglementare al Coduiui de procedură civilă

Art. 1. Obiectul şi scopul Coduiui de procedură civilă. (1) Codul de procedură civilă, denumit în continuare codul, stebileşte regulile de competenţă şi de judecare a cauzelor civile, precum şi cele de executare a hotărârilor instanţelor şi a altor titluri executorii, în scopul înfăptuirii justitiei în materie civilă. (2) In înfăptuirea justitiei, instanţele judecătoreşti îndeplinesc un serviciu de interes public, asigurând respectarea ordirtii de drept, a libertăţilor fundamentale, a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi persoanelor juridice, aplicarea legii şi garantarea suprematiei acesteia.

COMENTARII

1. Codul de procedură civilă. Definiţie. Cel dintâi articol al noului Cod de procedură civilă îl defineşte, prin obiect şi scop. Codul rămâne reperul fundamental în procesul de înfăptuire a justitiei în materie civilă, reunind regulile de competenţă, de judecată propriu-zisă şi de executare a hotărârilor instanţelor şi a altor titluri executorii. în doctrină, Codul este definit sistenic, acesta fund un sistem al normelor juridice procedurale, a căror aplicare asigură înfâptuirea actului de justiţie în materie civilă, desfăşurarea activităţii potrivit normelor procedurale de către organul de jurisdicţie, părţile interesate, organele de executare, de către alte organe sau persoane care, în condiţiile legii, participă la înfăptuirea justitiei în cauzele civile, în scopul confirmării ori realizării drepturilor subjective, materiale sau a intereselor legitime'1 '. Acest sistem al normelor procedurale este aplicabil în materie civilă, termenul „civil" fiind utilizatîn sens larg, incluzând şi raporturile dintre profesionişti, precum şi dintre aceştia şi orice alte subiecte de drept civil (art. 3 NCC). 2. Obiectul Coduiui de procedură civilă. Din perspectiva obiectului de reglementare'2 ', normele procedurale sunt: a) norme de organizare judecătorească (reglementează compunerea şi funcţionarea instanţelor şi, determinate de aceasta, incompatibilitatea, abţinerea şi recuzarea); b) norme de competenţă (generală, materială, teritorială); c) norme procedurale propriu-zise în procedura contencioasã şi în procedura necontencioasă; d) norme de executare silită a hotărârilor pronunţate de instanţe şi a altor titluri executorii. Potrivit art. 632 NCPC, constituie titluri executorii: a) hotărârile judecătoreşti executorii (art. 633 NCPC); b) hotărârile judecătoreşti definitive (art. 634 NCPC);