în vara lui 1996 Stan Grof, Pete Russsell şi cu mine am petrecut două zile intense împreună, mai întâi pe terasa casei lui Stan din pădurea din Mill Valley, California, şi apoi pe vasul lui Pete din portul Sausalito. Am avut un casetofon şi un set de întrebări pe care voiam să Ie clarificăm, atât pentru noi înşine, cât şi pentru ceilalţi. Fusesem rugaţi de Uwe Morawetz de la Universitatea de Pace de la Berlin să reflectăm asupra şanselor de pace în lume, dar am ajuns să vorbim şi despre criză, transformare, scopuri şi valori, perspective asupra lumii, înţelegerea problemelor noastre şi ale celorlalţi, artă, ştiinţă, religie, spiritualitate, şi, mai presus de toate, despre conştiinţă. Am descoperit curând că starea conştiinţei noastre era problema cheie care se afla la baza tuturor acestor elemente. Putem oare să ne schimbăm şi să ne dezvoltăm conştiinţa în aşa fel încât să reuşim să trecem peste criza lumii „exterioare" şi peste criza care a pus stăpânire pe mintea noastră? Odată problema pusă în acest fel, a trebuit să trecem la modul în care se legau cele două lumi: cea exterioară şi cea interioară. Acest lucru a ridicat problema naturii minţii, a lumii şi a lucrurilor pe care putem să le aflăm despre ele. în cele din urmă am revenit la lumea care ne înconjoară şi ne-am întrebat cum am putea să folosim în mod cât mai practic şi mai eficient ceea ce am început să numim noua hartă a realităţii. Rolul meu în acest dialog a fost unul dublu: am fost 10 participant, dar şi moderator, şi în această calitate a trebuit să am grijă ca discuţia să rămână în limitele problemelor pertinenţei şi păcii în lume. La început am intenţionat să pun întrebări care să îndrepte discuţia spre subiectele indicate, dar mai apoi mi-am dat seama că nu era necesar. După ce am lansat discuţia, dialogul a continuat de la sine, ca o flacără aprinsă spontan. Principala mea grijă a fost mai puţin să nu divagăm de la subiect şi mai mult să nu fim prea mult de acord unul cu celălalt, pentru că se presupune că un dialog este un schimb de păreri diferite. Şi, din fericire, au venit şi diferenţele de opinie, deşi acestea nu s-au manifestat pe plan orizontal, legate de concepte şi păreri divergente, ci pe plan vertical, privind subiectele din unghiuri diferite şi, în acest fel, permiţându-ne să mergem în profunzimea analizei. în calitate de editor, sarcina mea era să mă asigur că transcriptul conversaţiei noastre era lizibil şi pe înţelesul cititorilor şi această sarcină s-a dovedit a nu fi deloc dificilă. Fiecare dintre noi şi-a verificat partea pe baza transcriptului şi a pus textul aprobat pe un disc. Acest lucru ne-a asigurat că textul tipărit corespunde întocmai dialogului înregistrat. După asamblarea materialului, am urmărit continuitatea şi consecvenţa stilului şi exprimării şi am marcat subiectele discutate. Sperăm că discuţia noastră din cele două zile memorabile din California va arăta cititorilor ceva din emoţia şi pasiunea pe care am simţit-o şi că, după o perioadă de gândire, aceştia vor duce mai departe reflecţiile şi dialogurile şi vor ajunge la propria viziune