Greenwood pentru prima oară alături de fetele ei nu avea de ales decât să privească descumpănit de la una la alta. Angelina şi mama erau ca două variante ale aceleiaşi fiinţe: ambele delicate şi blonde, cu aceeaşi paloare şi aceiaşi ochi mari de un albastru-închis, cu pupile de porţelan. Pe lângă silueta fragilă a surorii ei, Maya părea destul de robustă. Pielea îi era rumenă până şi iarna. Şi chiar dacă Maya era mândră de buclele ei naturale, pe care Angelina nu le avea, părul Mayei, de culoarea cafelei tari, nu se lăsa strunit decât rareori într-una din coafurile acelea elaborate, îndrăgite de toate fetele, indiferent de vârstă. Cel mai neobişnuit lucru al Mayei erau însă ochii: irisul lor căprui avea irizaţii aurii, precum chihlimbarul sau mierea în care se oglindesc razele soarelui. Cine cunoştea familia mai îndeaproape şi ştia că Gerald Greenwood era la a doua căsătorie, era înclinat să creadă că Maya provenea, la fel ca fratele ci, din prima. 

Cu mai bine de trei ani în urmă, familia Greenwood părăsise casa mică din strada Turl şi se mutase aici, lângă St. Giles. Două dintre camerele de la parter fuseseră ocupate de bunicul Mayei, după ce acesta renunţase, la vârsta de aproape 70 de ani, la cabinetul lui medical. într-o zi în care casa era inundată de cutii doar pe jumătate desfăcute sau încă pline, Maya se trezise aşezată pe canapeaua bunicului, alături de un pahar de lapte şi de biscuiţi, ca să nu stea în drumul meseriaşilor care mai aveau de lucru prin casă, în timp ce Angelina îşi făcea cuminte somnul de prânz sus, la etaj. Pe Maya nu o deranja să stea cu bunicul cel scump la vorbă. Tăcerea lui i se părea bine-venită, în comparaţie cu sporovăială Angelinei sau cu interminabilele observaţii ale mamei şi ale dădacei, care îi spuneau întruna să stea dreaptă, să facă paşi mai mărunţi şi să vorbească încet.