Erau săptămânile acelea inerte dintre primăvară şi iarnă, o vreme fără anotimp, zile luminate de un soare opac ori, cel mai adesea, surpându-se în ploi nesfârşite; nici măcar ploi, ci o pâclă vânătă, ostenită ce se scurgea din clădiri şi din copaci, urca din macadamul străzii şi de-a lungul zidurilor, plutea un timp peste acoperişuri şi grădini, lăsându-se apoi lent peste ele, măcinându-le, înghiţindu-le, infirmându-le. Ritualul fiecărei dimineţi consta, de aceea, în stabilirea justelor distanţe până la obiectele dimprejur şi a proporţiilor acestora, căci în lumina muribundă ele păreau însuşiri actualizate provizoriu şi la întâmplare ale unui fluid atotcuprinzător avându-şi izvorul în fluidul somnului şi continuându-se în cel al ploii. O legătură obscură a lor făcea ca peste imaginea şirului de pomi încă neînfrunziţţi din faţa casei să se suprapună fulguraţiile visului care, întrerupt brutal de soneria ceasului, încă mai încerca să-şi atingă astfel capătul promis. Fiecare obiect conţinea un altul, care la rându-i conţinea şi el altele, la nesfârşit, cu forme, culori şi întrebuinţări diferite, adesea incompatibile, concurându-se, disputându-şi proiecţia în spaţiul tridimensional, prezentul, privilegiul de a fi. Sunetele înseşi căpătau corporalitate, un anumit sentiment transporta o anumită imagine, întâmplările deveneau lucruri, mirosul unui corp era un alt corp ascuns în primul şi biruindu-l din când în când – o acerbă şi neîntreruptă luptă pentru existenţă a materiei, apocalipsă consumându-se mut în adâncul infinit al lui aici…. Se trezea de fiecare dată cu acelaşi sentiment al unui pericol iminent, cuprins de aceeaşi teamă de întâmplările zilei pe care o începea, teamă sau nelinişte, o senzaţie confuză de frustrare, neputinţă şi eşec. Primul gest, prin intermediul căruia reintra în posesia propriei identităţi, îi solicita, de aceea, un uriaş efort de voinţă. Un om care visează în fiecare noapte că a orbit ar putea sfârşi prin a nu mai vedea şi ar trebui poate să reînveţe în fiecare dimineaţă să privească. El reînvăţa, în fiecare dimineaţă, ordinea, coerenţa şi stabilitatea realităţii.