Arthur Lancaster, conte de St. Merryn, şedea la clubul său în faţa unui foc în care trosneau lemnele, bînd un pahar de excelent vin de porto şi citind un ziar, cînd i se anunţă că logodnica lui fugise cu un alt bărbat. - Mi s-a spus că tînărul Burnley a folosit o scară pentru a se căţăra pînă la fereastra ei şi a o ajuta pe domnişoara Juliana să coboare la trăsură. Bennett Fleming îşi lăsă trupul scurt şi zdravăn pe scaunul din faţa lui Arthur şi întinse mîna către sticla de porto. După cît se pare, cei doi au luato spre nord. Nu încape îndoială că se îndreaptă către Gretna Green. Tatăl Julianei a pornit dej a în urmărirea fugarilor, însă trăsura acestuia e veche şi înceată. O tăcere absolută se lăsă peste întreaga încăpere. Toate discuţiile încetară. Nici un ziar nu mai foşnea, nici un pahar nu se mai mişca. Era aproape de miezul nopţii şi clubul era ticsit de lume. Toţi bărbaţii din apropiere păreau să fi îngheţat în scaun, încordîndu-se din răsputeri să tragă cu urechea la conversaţia care se desfăşura lîngă şemineu. Cu un oftat, Arthur îşi împături ziarul, îl lăsă deoparte şi luă o înghiţitură de vin. Apoi privi în direcţia ferestrei, la rafalele de ploaie pe care vîntul dezlănţuit le izbea de geamuri.