ÎN LOC DE INTRODUCERE Cunoaşteţi multe orăşele de provincie împărţite în două de un pârâiaş zglobiu, pe al cărui mal drept, chiar în vârful unei stânci, se înalţă ruinele unei cetăţi medievale? Peste râu se întinde un pod vechi de piatră, robust, dar nu prea înalt, iar în sezonul ploios râul se revarsă peste maluri şi apele lui tulburi mugesc, încercând să-1 acopere cu totul. Cunoaşteţi multe orăşele de provincie care se odihnesc în palmele unor dealuri cu pante blânde? E ca şi cum dealurile ar sta în cerc, umăr la umăr, cu braţele întinse în faţă, închizând între ele o vale puţin adâncă, iar în această vale au crescut primele căsuţe scunde. Fumul din cuptoarele de piatră se întinde ca o dantelă subţire spre cer şi plugarul a început să cânte cu voce joasă un orovel1. — Aniiiko, a strigat istovită bătrâna, ducându-şi mâinile zbârcite la ochi. Unde ai fugit, neisprăvito, cine vrei să coacă gata2? Cunoaşteţi multe orăşele de provincie în care poţi să te caţări pe zidul exterior înalt al unui castel în ruină 1 Cântec armean tradiţional al plugarului. (N. a.) 2 Produs de patiserie specific armenesc, pâine dulce. (N. trad.) 5 şi, murind de frică şi agăţat cu degetele înţepenite de frig de umerii prietenilor tăi, să priveşti în jos, acolo unde, în adâncul defileului, spumegă râul alb fără nume? Şi apoi, fără să dai atenţie tăbliţei cu inscripţia înfricoşătoare „Sub protecţia statului", să cutreieri prin cetate în căuta-rea unor pasaje ascunse şi bogăţii de neimaginat? Acest castel are o istorie uimitoare şi foarte tristă, în secolul al X-lea a aparţinut unui prinţ armean, Ţlik Amram. Iar prinţul a pornit în fruntea unei oştiri împo-triva împăratului său Aşot al Il-lea Bagratuni, deoarece acesta îi sedusese soţia. A început un război greu, care a paralizat timp de mai mulţi ani ţara deja devastată de raidurile cuceritorilor arabi. Iar frumoasa prinţesă necredincioasă, chinuită de remuşcări, s-a spânzurat în turnul castelului. Timp de mai multe secole, fortăreaţa a rămas neatinsă pe stânca imposibil de cucerit din vreo parte. Dar în secolul al XVIII-lea a avut loc un cutremur teribil, stânca s-a zguduit şi s-a crăpat în două. Pe una dintre părţi s-au păstrat resturile zidului estic şi ale anexelor castelului, iar în defileul care s-a format jos a început să curgă un râu cu ape repezi. Bătrânii povesteau că pe sub cetate, până la lacul Sevan, era un tunel subteran prin care se aduceau armele atunci când cetatea era asediată. De aceea a rezistat tuturor raidurilor nomazilor şi, dacă nu ar fi fost acel cutremur, ar fi supravieţuit şi azi întreagă şi nevătămată. Orăşelul care a crescut în jurul ruinelor a fost numit Berd. în limba armeană înseamnă „cetate".