Casa asta a văzut o mulțime de lucruri și a auzit o grămadă de secrete, lucrurișoptite la vreme de noapte, care plutesc pe aripile vântului și se încolăcesc înjurul hornurilor și al frontoanelor acoperite cu ardezie, pe lângă ferestrele cușprosuri și potecile cu pietricele albe, furișându-se printre trandafirii, rododendroniiși pomii din bătrâna livadă din Hartland. Iubiri găsite și pierdute, durerea morțiineașteptate și dulceața întâlnirilor interzise. Lacrimile din miez de noapte și râsulîn nopțile de vară, toate visele care trebuiau visate și toate lumile care trebuiaugăsite. Casa le-a păstrat fără să pună întrebări, fără să le judece, adăpostindu-lela umbra zidurilor sale. Și în zilele astea viața la Hartland mustește de amintiri. Războiul și moarteape care a adus-o sunt încă proaspete în mintea tuturor. La urma urmei n-a trecutașa de mult timp de când Anglia a dat uitării cumpliții ani când totul se dădea cuporția pe cartelă, casele care căzuseră pradă bombelor și barăcile Nissen1,uitându-se chiorâș la invazia neașteptată și plină de violență a noilor articole delux, a dulciurilor în cofetărie și a noii muzici zornăitoare peste tot. 

Dar viitorul estrălucit acum, astfel că nu e de mirare că tinerii ăștia din 1958 înșfacă viața cuamândouă mâinile, că vara asta petrecută într-o casă de la țară i-a amețit un picpe toți cu promisiunea că vor avea totul. Sau poate că e luna care i-a zăpăcit pe oameni în noaptea asta prin felul încare stă pe bolta cerească de parcă ar fi prinsă acolo cu ace cu gămălie, coborâtădeasupra grajdurilor și plină ochi de o lumină portocalie ciudată. Nu trebuie decâtsă te uiți la ea, nu trebuie decât să guști șampania care-ți dă furnicături pe cerulgurii și să te îmbeți cu parfumul amețitor dinspre grădina de trandafiri și o să simțio greutate în adâncul stomacului, o nebunie nechibzuită care-ți vorbește despreposibilități fără sfârșit, despre cum să faci ca lumea să fie a ta. Felinarele stauatârnate de jur împrejur, unduind și clipind în briza serii ca un roi de licuricimulticolori, iar Magic Moments2 sună duios și sentimental, alunecând pe lângăperechile care dansează, râd și fumează, cocoțate pe zidurile joase de la terasăcu câte un gimlet3 și o limonadă în mână ca să mai scape de roșeața și focul dinobraji. Una din fetele angajate să dea o mână de ajutor în seara aia se oprește casă arunce și ea o privire, în vreme ce umple carafele cu limonadă și castroanele cu punci și scoate la iveală un alt platou cu pateuri pufoase, vrăjită de toți tineriiaceștia privilegiați care par că nu au nici o grijă pe lumea asta decât săsărbătorească cei 17 ani ai unei fete care tocmai ajunsese la vârsta adultă. Totuși, lipsesc două persoane, au întins-o de pe terasă, trecând pe lângă unciocan de lemn pentru crochet ce zăcea uitat printre rododendroni, mergând în jospe potecile din grădină și printre copaci, cu mâinile la gură ca să-și ascundă râsulși câte un gâfâit răzleț de câte ori vreo creangă năbădăioasă le lovea picioarelegoale. Una este sărbătorita, care face azi 17 ani și căreia, în scurta ei viață, i s-afrânt inima deja de prea multe ori și pe care o așteaptă încă multe necazuri. 

Darîn seara asta fata și-a aruncat cât colo toate grijile și temerile, căci, în străfundulsufletului, știe că niciodată, dar absolut niciodată, viața nu va mai fi atât dedelicios de interzisă, atât de minunat de nouă cum e în noaptea asta de vară. Așacă, da, și ea se ține de viață cu amândouă mâinile, și cine poate s-oînvinovățească că nu se dezlipește de mâna unui bărbat care-i zâmbește decâteva zile întregi, zâmbete trândave și năuce cu picături din apa mării agățate degene, surâsuri largi și nevinovate când alții se tot uitau la ei și priviri tainice șipromițătoare când au fost doar ei doi, singuri, pentru o clipă, în grădina cutrandafiri de la Hartland? Nu-i poate vedea surâsul din privire în seara asta, doarlumina lunii și felinarele ca niște licurici, dar îl simte aproape, lângă ea, așa deaproape, încât pielea lui caldă atinge brațul și mirosul lui se unește cu cel de iarbăproaspăt cosită și cu parfumul mai întunecat și mai misterios al nopții dintr-ogrădină ce nu vrea nici în ruptul capului să-i fie tulburată liniștea chiar și pentru oprimă iubire atât de nerăbdătoare ca asta. Aici, printre pomii din livadă, e mairăcoare și, fără să vrea, fata tremură, și atunci el o strânge ușor la piept cu unbraț, o atinge pe bărbie cu cealaltă mână și, în clipa asta unică, viața e fără cusur.