Pe parcursul întregii seri, fără a reuşi să-şi reprime pornirea de a omorî pe cineva, locotenentul Eve Dallas, poliţistă până în măduva oaselor, se gândi că stăpânirea de care dăduse dovadă demonstra tărie de caracter. Ziua se scursese într-o atmosferă destul de calmă. De dimineaţă, participase la o şedinţă la tribunal, o chestie de rutină, foarte plicticoasă, apoi avusese de completat un morman de acte, activitate care părea că-i amorţeşte creierul. Nu primise decât un singur caz – mai mulţi amici se certaseră de la ultima doză dintr-un amestec de stupefiante – Buzz, Exotica şi Zoom, un amestec folosit deseori la petreceri – pe care se duseseră să-l prizeze pe acoperişul unui bloc de locuinţe din West Side. Disputa se încheiase brusc, în momentul în care unul dintre petrecăreţi căzuse de pe acoperiş cu capul înainte, strângând lacom în pumn ultima doză. Probabil că nu simţise aproape nimic, nici măcar atunci când se zdrobise de caldarâmul lui Tenth Avenue, dar în mod sigur prăbuşirea lui marcase sfârşitul petrecerii. Martorii incidentului, inclusiv un binevoitor dintr-o clădire vecină care şi sunase la Serviciul de Apeluri de Urgenţă, declaraseră că individul ale cărui rămăşiţe fuseseră cu greu adunate într-un sac de pe trotuar se urcase de bună-voie pe cornişa blocului şi începuse la un moment dat să danseze frenetic, îşi pierduse echilibrul şi se prăbuşise în gol cu un ultim chiot de bucurie. Saltul îi surprinsese – şi probabil că îi şi amuzase – pe pasagerii unui aerotramvai, care asistaseră la spectacolul oferit de numitul Jasper K. McKinnley. Un turist reuşise să filmeze totul cu o cameră video de buzunar şi părea foarte satisfăcut de această realizare. Toate declaraţiile se potriveau cu imaginile filmate, astfel că respectivul caz a fost clasat, cu menţiunea ,,accident“. Neoficial, Eve etichetase întreaga chestie ca ,,moarte din cauza prostiei cronice“, dar în formularul de raport nu exista nici o rubrică pentru astfel de observaţii. Din cauza lui Jasper şi a saltului lui de la etajul opt Eve nu reuşise să părăsească sediul central al poliţiei decât după o oră de la încheierea schimbului. Se cufundase apoi în traficul infernal de la nivelul solului, şi asta doar pentru că vehiculul pe care un sadic de la Departamentul Administrativ i-l dăduse pentru folosinţă temporară se târa ca un câine şchiop şi orb. Pentru numele lui Dumnezeu, avea un grad destul de înalt, şi asta îi conferea dreptul la un vehicul decent! Nu era vina ei că distrusese două maşini în doi ani. Poate uita de tăria ei de caracter şi mâine de dimineaţă o să dea de pământ cu cei de la Administrativ! Ar fi fost foarte distractiv.