Eu nu sunt aici ca să-ți dau o dogmă. Dogma dă certitudine. 

Eu mă aflu aici doar pentru a te face atent și conștient. Știu că ai venit aici căutând o anume siguranță, un anume crez, un anume „ism“, un loc căruia să-i aparții, cineva pe care să te bazezi. Ai venit aici de frică. Cauți un soi de închisoare frumoasă, astfel încât să poți trăi fără să conștientizezi ceva. Eu aș vrea să te fac mai nesigur, mai instabil, pentru că așa este viața, așa este Dumnezeu. Atunci când există mai multă nesiguranță și mai mult pericol, singurul mod de a răspunde la asta este conștientizarea. 

Există două posibilități. Una dintre ele este să închizi ochii și să devii dogmatic, să devii creștin, sau hindus, sau mahomedan, să ajungi ca un struț. Lucrul ăsta nu îți schimbă viața, ci doar îți închide ochii, te face să fii prost, te face să fii lipsit de inteligență. Lipsa de inteligență te face să te simți în siguranță – toți cretinii se simt în siguranță. Ce siguranță poate să existe în viață? Viața nu e un proces mecanic, ea nu poate fi sigură. E un mister imprevizibil. Nimeni nu știe ce o să se întâmple în clipa următoare. Nici chiar Dumnezeu despre care tu crezi că locuiește undeva, în Al Șaptelea Cer, nici chiar el – dacă există –, nici chiar el nu știe ce o să se întâmple... pentru că dacă el știe ce o să se întâmple, atunci viața este o gogoriță, atunci totul e scris dinainte, atunci totul e predestinat. Cum să știe el ce urmează să se întâmple, dacă viitorul este deschis? Dacă Dumnezeu ar ști ce o să se întâmple în clipa următoare, viața ar fi doar un proces mecanic, mort. N-ar mai exista libertate, și cum să existe viața fără libertate? Atunci n-ar mai exista nici o posibilitate de dezvoltare sau de nedezvoltare. Dacă totul ar fi predestinat, n-ar mai exista grandoare. Oamenii ar fi doar niște roboți.