Gândurile voastre nu vă aparțin – le-ați adunat de peste tot. Uneori, într-o încăpere întunecată, o rază de lumină trece prin acoperiș, și în lumina aceea se văd plutind milioane de particule de praf. Când mă uit în voi văd același fenomen: milioane de particule de praf. Voi le numiți gânduri. Acestea intră și ies din voi. Dintr-un cap trec în altul și așa mai departe. Nu au o viață a lor. Un gând e un lucru; își are propria existență. Atunci când un om moare, toate gândurile lui nebunești sunt imediat eliberate și încep să-și găsească adăpost altundeva. Intră imediat în cei care sunt prin preajmă. Sunt precum germenii, au propria viață. Chiar și atunci când sunteți vii continuați să vă răspândiți gândurile pretutindeni în jur. Când vorbiți, aruncați, bineînțeles, gândurile voastre în ceilalți. Iar când sunteți tăcuți, aruncați și atunci gânduri în jur. Ele nu sunt ale voastre; acesta e primul lucru de reținut. Un om cu un raționament corect va arunca toate gândurile care nu-i aparțin. Acestea nu sunt autentice, el n-a ajuns la ele prin propria experiență. Le-a acumulat de la ceilalți, sunt împrumutate. Sunt murdare, și au trecut prin multe mâini și prin multe capete. Un om care gândește nu împrumută, lui îi place să aibă gânduri proaspete, ale lui. Dacă ești optimist și vezi frumusețea, adevărul, binele, florile; dacă devii capabil să vezi chiar și în noaptea cea mai neagră că dimineața se apropie – vei deveni capabil să gândești. Atunci vei putea să-ți creezi propriile gânduri. Un gând care e creat de tine e cu adevărat plin de potențial; are o putere a lui.