Quale cad repede ~i fac tot ce pot ca sa le prind, fugind incolo si-ncoace si intinzand cosul ca pe o ' ' ' manu~a de jucator de baseball. Dar nu pot sa le prind pe toate. Unele dintre ele - multe dintre ele - se izbesc de sol, impro~cand cu galbenu~ peste tot, pe pantofii mei ~i pe halatul de medic. imi doresc cu disperare sa se opreasca. De unde vin ouale? Probabil ca e un tip acolo sus, pe acoperi~ul cladirii sau intr-un balcon, care pur ~i simplu le arunca peste balustrada. Dar nu pot sa-1 vad ~i sunt a~a de ocupat, incat abia am timp sa ma gandesc la el. Nu fac decat sa alerg dintr-o parte in alta, incercand sa prind cat mai multe oua p~ osibil. Si esuez lamentabil. Emotia ' ' ' ma cople~e~te in timp ce-mi dau seama ca, oricat de mult ma straduiesc, nu voi putea niciodata sa prind toate ouale. Ma simt depa~it ~i neajutorat. Iar atunci ma trezesc, ratand inca o data sansa ' unui somn valoros. Uitam aproape tot ce visam, dar, dupa 20 de ani, nu prea reu~esc sa-mi scot visul asta din cap. Mi-a invadat de multe ori noptile pe cand eram rezident la chirurgie la Spitalul Johns Hopkins, pregatindu-ma sa devin chirurg oncolog. A fast una dintre cele mai bune perioade din viata mea, chiar daca au f ost momente cand am simtit ca o ' iau razna. Nu era ceva neobisnuit pentru mine si ' ' colegii mei sa muncim 24 de ore fara pauza. Jinduiam dupa somn. Visul asta mi-I tot distrugea. Chirurgii care lucrau la Hopkins erau specializati in cazuri grave, precum cancerul pancreatic, ceea ce insemna ca adesea erau singurele persoane care-I desparteau pe pacient de moarte. Cancerul pancreatic se dezvolta in lini~te, fara simptome, iar cand se descopera este adesea destul de avansat. Operatia era o optiune doar pentru aproximativ 20-30% dintre pacienti. Eram ultima lor speranta. Arma noastra pref era ta era ceva numit procedura Whipple, care presupunea indepartarea varfului pancreasului ~i a partii superioare a intestinului subtire, denumita duoden. Este o operatie dificila, periculoasa, iar la inceput era aproape intotdeauna fatala. Cu toate acestea, chirurgii continuau sa o faca; atat de grav este cancerul pancreatic. Deja la momentul in care eram rezident, peste 99o/o dintre pacienti supravietuiau eel putin 30 de zile dupa aceasta operatie. Devenisem destul de performanti la prinsul oualor. La vremea aceea, eram hotarat sa devin eel mai bun chirurg oncolog posibil. Chiar muncisem din greu ca sa ajung unde ma aflam; majoritatea prof esorilor mei de liceu nu se a~teptasera sa ajung la facultate , ba nici macar parintii mei, ~i cu a tat mai putin sa termin Stanford Medical School. Dar, din ce in ce mai mult, ma simteam ' rupt in doua. Pe de o parte, imi placea complexitatea operatiilor ~i eram entuziasmat de fiecare data cand terminam cu succes o procedura. indepartasem tumora - prinsesem oul sau eel putin asa credeam. ' ' Pe de alta parte, incepeam sa-mi pun problema cum se defineste ,,succesul". Adevarul era ca1 ' aproape toti pacientii oricum aveau sa moara in cativa ani. Oul avea sa se izbeasca inevitabil de ' pamant. De fapt ce faceam?