Mărunţelul era obosit. Încet, îşi făcu loc prin aglomeraţie, de­a lungul  sălii de aşteptare, spre casa de bilete. Se aşeză la rând, nerăbdător. Umeri  căzuţi, pardesiu bej şi şifonat; istoveala se citea în fiecare cută. „Următorul”, se răsti Ed Jacobson, vânzătorul de bilete. Mărunţelul împinse pe tejghea cinci dolari. „Dă­mi un abonament nou.  Celălalt a expirat.” Privi dincolo de Jacobson, la ceasul de pe perete. „E chiar  aşa târziu?” Jacobson luă banii. „În regulă, şefule. Un abonament pentru navetă.  Până unde?” „Macon Heights”, spuse mărunţelul. „Macon Heights.” Jacobson cercetă un tabel. „Macon Heights. Nu există un astfel de loc.” Chipul celuilalt se încruntă bănuitor, „Asta vrea să fie un banc?” „Şefule,  nu este nici un Macon Heights trecut aici. Nu pot să­ţi fac abonament pentru o  localitate inexistentă.” Ochii bărbatului cel scund se holbară neîncrezători. „Da’ acolo­i casa  mea. Fac naveta în fiecare seară. Eu…” „Poftim.” Jacobson îi întinse tabelul  staţiilor. „Găseşte­l mata.” Mărunţelul trase tabelul de­o parte. Îl cercetă febril, parcurgând lista  oraşelor cu degetul tremurător. „L­ai găsit?” întrebă Jacobson, sprijinindu­se de ghişeu. „Aşa­i că nu e?” Bărbatul scutură ameţit din cap. „Nu înţeleg. E ilogic. Ceva în e­n  neregulă. Trebuie să fie…” Brusc dispăru. Tabelul căzu pe cimentul sălii de aşteptare. Mărunţelul  nu mai era – într­o clipită se ştersese. „Sfinte Duh ocrotitor”, murmură Jacobson. Deschise gura, apoi o închise. Pe pardoseala de ciment nu rămăsese decât tabelul. Tipul cel scund încetase să mai existe. „Şi pe urmă?” întrebă Bob Paine. „Am ieşit şi am ridicat tabelul.” „Chiar dispăruse?” „Dispăruse mie­n  sută.” Jacobson îşi şterse fruntea. „Tare­aş fi vrut să­l fi văzut şi  dumneavoastră. S­a dus de parcă nici n­ar fi fost. Complet. Fără zgomot. Fără mişcare.” Paine îşi aprinse o ţigară, lăsându­se pe spate în scaun. „L­ai mai văzut  vreodată până acum?” „Nu.” „Când a venit?” „Cam pe la ora asta. Aproape de  cinci.” Jacobson se duse spre ghişeu. „Tocmai acum apar şi navetiştii.” „Macon  Heights.” Paine răsfoi paginile Ghidului Urban Districtual. „Nu figurează nicăieri. Dacă apare tipul, vreau să­i vorbesc. Să­l aduci înăuntru.” „Sigur. Nu  ţin să mai am de­a face cu el. E nefiresc.” Jacobson se întoarse. „Da, doamnă.”  „Două bilete dus­întors pentru Lewisburg.” Paine îşi stinse ţigara, apoi aprinse alta. „Am senzaţia c­am mai auzit  numele ăsta.” Se ridică şi se apropie de harta de pe perete. „Dar aici nu e  trecut.” „Nu e trecut pentru că nu există un astfel de loc”, spuse Jacobson.  „Tocmai eu, care sunt angajat de­atâţia ani să vând bilete, să nu ştiu nimic de  el?” Se întoarse la ghişeu. „Da, domnule.” „Aş dori un abonament pentru navetă până la Macon Heights”, spuse mărunţelul, privind nervos la ceas. „Şi cât mai  repede, vă rog.”