Porphyrios s-a născut prin 232-233, undeva în Siria. Unii creştini îl numesc " bataneotul", ceea ce a făcut să se creadă că locul său de baştină ar fi fost o localitate numită ... Batanea. Ipoteza nu mai are astăzi nici o valoare. Se pare că epitetul, preluat din greacă dintr-un dialect semitic, proclama o injurie la adresa lui Porphyrios, considerat un apostat de către autorii creştini. Oricum, el însuşi se dă drept tyrian. Se numea, ca şi tatăl său, Malchos, adică Jmpăratul", "Porphyrios" devenind întrucîtva numele " de botez" filozofic. Convertirea la filozofia, şi nu numai, ci şi la cultura greacă în general (nu trebuie niciodată pierdut din vedere faptul că avem de a face cu un oriental îmbrăţişînd valorile culturii " occidentale" !), aşadar convertirea la filozofie a fost însoţită şi de schimbarea numelui (autorul acestei schimbări este vestitul retor Longinos, cunoscut mai ales ca autor - incert ! - al tratatului Despre sublim). 

Dar să nu anticipăm prea mult ! Porphyrios a primit o educaţie aleasă - a se vedea şi informaţiile transmise de Eunapios ! - cunoscînd încă de mic trei limbi : siriaca (limba maternă), greaca şi, destul de bine, ebraica. Educaţia şi-a făcut-o la şcoala lui Homer şi Hesiod, urmînd etapele paideii clasice greceşti. Dar n-a rămas străin, dimpotrivă !, nici de tradiţiile populare, de " pitorescul" superstiţiilor şi credinţelor siro-feniciene. Se ştie, în plus, că era versat în filozofia misterică: persană, caldeeană, egipteană. Un loc comun al epocii (dar care urcă mult mai departe în timp !) spune că filozofii greci au fost şcoliţi de către orientali (în special de către egipteni ; dar deja Philon şi Clement vorbesc despre influenţa capitală a Torei asupra lui Platon !). 

Educaţia lui Porphyrios se înscrie, de la început, pe o traiectorie universalistă, care nu înseamnă nici compromis de ordin politic, în fond (adică amestecare sincretică a valorilor culturale), nici compromis de ordin gnoseologic (adică atingerea adevărului mergînd pe mai multe căi, lucru cel puţin ridicol !) ; nu, universalismul porphyrian ca, de altfel, universalismul neoplatonician în genere pleacă de la şi fundamentează în acelaşi timp o metafizică. Pînă în secolul al XX-lea, adică pînă la apariţia fenomenologiei religiei, cercetătorii au atribuit lui Porphyrios, în mod constant şi oarecum denigrator, epitetul de " autor sincretic" . Dar sincretismul e o maladie culturală, mai grav, culturalistă, pe cînd esenţa gîndirii lui Porphyrios (şi în genere, insistăm !, a neoplatonismului) se situează în sfera metafizicii pure. Plecînd de la metafizică - o metafizică de tip mistico-teologic - dar ce metafizică adevărată nu este în acelaşi timp şi o mistică ! ? -, trecînd prin fizică şi prin etică, neoplatonicienii oferă o alternativă eficientă la modelul propus de filozofia creştină. Vom încerca să precizăm aceste afirmaţii mai încolo. Deocamdată să ne urmăm firul prezentării biografice !