Prolog 

SALUT ŞI BINE AŢI VENIT LA CONFESIUNILE UNEI RATATE trecute de 40 de ani, podcastul ce i se adresează oricărei femei care se întreabă cum naiba a ajuns în situaţia asta şi de ce nu este viaţa chiar aşa um şi-a imaginat-o! Oricui si-a analizat viata la un moment dat si si-a dat seama , , , , că nu aşa fusese Planul. Oricui a avut vreodată impresia că a greşit ceva sau că a ratat vreo ocazie. Oricărei femei care încă se străduieşte cu disperare să găsească o soluţie, în timp ce toţi cei din jur fac prăjituri fără gluten. 

Dar, mai întâi, o precizare: nu am pretenţia că sunt expertă în ceva. Nu sunt vreun guru al stilului de viaţă sau vreun influencer, orice o însemna asta, şi nu încerc să vând o marcă. Sau să fac reclamă vreunui produs. Sau să vă spun cum ar trebui să trăiţi, pentru că, sincer, nici eu nu am cea mai vagă idee. Sunt doar o persoană care se străduieşte să îşi accepte viaţa haotică, într-o lume cu vieţi perfecte pe Instagram, şi care se simte un pic ratată. Mai rău, o ratată trecută de patruzeci de ani. 

Cineva care citeşte un citat optimist despre viaţă şi care se simte extenuată, nu inspirată. Care nu încearcă să atingă noi obiective sau să înfrunte mai multe provocări, pentru că viaţa în sine e o provocare suficient de mare. Si care nu se simte #fericita si #mo- , , bilizata, ci, mai degrabă, #habarnamcedraculuifac şi #oaregasescastapegoogle?

De aceea am început acest podcast... să spun cum _stau, de fapt, lucrurile. Pentru mine, cel puţin. Deoarece Confesiunile vorbesc despre situaţiile de care te loveşti zilnic, atunci când te pomeneşti de partea greşită a celor patruzeci de ani şi descoperi că nimic nu a mers aşa cum te aşteptai. Despre momentele în care, deşi se întâmplă tot felul de rahaturi, poţi, totuşi, să râzi. Despre a fi onest şi a grăi adevărul. Despre prietenie, şi dragoste, şi dezamăgire. Despre marile întrebări la care nu primeşti răspunsuri. 

Despre cum este să o iei de la capăt, când credeai că deja ai terminat. In aceste episoade, care vor lua forma unor confesiuni, o să vă împărtăşesc toate lucrurile triste şi toate Jucrurile amuzante. O să vorbesc despre cum e să te simţi imperfectă şi confuză, şi singură, şi speriată, despre cum e să găseşti speranţă şi optimism în locurile cel mai puţin probabile şi despre cum NU o să te salveze nicio carte de bucate scrisă de vreo celebritate si nici , avocadoul pasat, indiferent cât ai mânca. 

Deoarece să te simti ca o ratată nu înseamnă că ai , greşit, într-adevăr, ceva, ci c;ă eşti împinsă să te simţi astfel. Este vorba aici despre presiunea şi disperarea de a bifa toate punctele de pe o listă şi de a atinge toate obiectivele ... şi despre ce se întâmplă când nu reuşeşti să faci asta. Când te trezeşti pe dinafară. Pentru că, de multe ori, este foarte uşor să ai senzaţia că ai eşuat în unele privinţe, mai ales atunci când toţi cei din jurul tău par să reuşească în viaţă.