De fiecare dată când vântul bătea cu putere, aşa cum se întâmpla adesea în acea primăvară, mirosul de baghetă proaspătă îşi croia drum până la Epicerie Madras unde se războia cu aromele înţepătoare de murături şi maşala1. Pătrundea încrezător în magazin, ignorând cu desăvârşire manechinele cu sânii voluptuoşi, înveşmântate în sariuri, roţile chinezeşti pentru rugăciune şi casetele video cu filme indiene, expuse toate în vitrina spaţioasă dinspre stradă. Zăbovea pentru o clipă în faţa rafturilor cu diverse preparate — banane feliate, prăjite în ulei de cocos, samosas1 2, gulab jamuns3 şi papads4 — de parcă puterile i-ar fi scăzut în faţa picantelor arome necunoscute. însă o nouă rafală a vântului rece de aprilie, năvălind cu putere pe uşa deschisă, aducea cu sine forţe proaspete, iar mirosul de baghetă îşi continua nestingherit drumul prin magazin. Trecea vijelios pe lângă rafturile cu legume, ocolea tejgheaua unde unchiul