Storm Gavin isi savura cu placere vacanta in sudul
Italiei, fara a se grabi deloc sa se intoarca acasa - asa
ca a fost de doua ori mai incântata când l-a cunoscut pe
fermecatorul Paolo Veronese, care i-a oferit o slujba de
guvernanta pentru micul Gino. Iar daca gândul de a-l
vedea mai des pe incântatorul Paolo contribuia la
atractie, ce era rau in asta? Dar Paolo, dupa cum si-a
dat seama curând Storm, oricât de fermecator, era un
barbat de categorie usoara - cel putin in comparatie cu
severul tutore al lui Gino, Alexei Romano. Cu toate
acestea, Storm a constatat in curând ca se gândea tot
mai mult la Alexei si tot mai putin la Paolo. Daca pâna la
urma avea sa se incurce cu Alexei, urma sa fie complet
compromisa, stia - si totusi...
Va aflati aici ca sa aveti grija de Gino, nu pentru a-l
distra pe Paolo pâna-n zorii zilei!
Storm isi simtea inima batând nebuneste, sub
imperiul furiei si al frustrarii. De ce credea intotdeauna
tot ce putea fi mai rau despre ea?
- Nu aveti nici un drept sa spuneti asta, Signor
Romano!
Isi inclesta strâns pumnii pe lânga trup, privindu-l
sfidator, cu ochii stralucitori ca doua smaralde.
Spre surprinderea ei, Alexei n-o puse la punct
imediat, ci doar ramase privind-o, incordat, in alerta, cu
un muschi mic palpitându-i la baza gâtului.
- Mereu ma sfidati, mereu ma contraziceti, spuse el
incet, intr-un târziu. N-o sa va invatati niciodata minte,
signorina?
- Ce sa invat, ca va considerati stapân pe trupul si
pe sufletul meu fiindca lucrez pentru dumneavoastra,
signore?
Storm isi repezi barbia inainte, suficient de furioasa
ca sa nu-i mai pese.
- Nu sunteti stapân pe viata mea, Signor Romano!
Nimeni nu este!
- Ceea ce e pacat, poate...!
Ochii lui albastri, observa Storm cu o tresarire, nu
mai erau reci, ci umbriti de o emotie pe care i-o trada si
usoara raguseala a glasului. Parea sa fie incordat din tot
trupul, iar când se misca pe neasteptate, Storm avu un
moment de teama.