n mai multe rânduri, în lucrările noastre precedente, am anunţat intenţia de a oeri o serie de studii în care să putem, după caz, ie să expunem direct anumite aspecte ale doctrinelor metaizice ale Orientului, ie să adaptăm aceste doctrine în modul cel mai inteligibil şi mai proitabil, dar rămânând totdeauna cât mai idel posibil spiritului lor. Lucrarea de faţă este prima din seria de studii: vom lua ca punct de vedere central pe acela al doctrinelor hinduse, pentru motive pe care le-am arătat deja, şi în special al Vedntei, care este ramura cea mai pur metaizică a acestor doctrne. 

Dar trebuie înţeles bine că aceasta nu ne împiedică să acem, de câte ori va i nevoie, apropieri şi comparaţii cu alte teorii, oricare ar i provenienţa acestora, şi că, în special, vom ace referire la învăţăturile altor ramuri ortodoxe ale doctrinelor hinduse în măsura în care, în anumite privinţe, vor preciza sau completa aspectele proprii Vedăntei. Va i neondat eventuall reproş pentru acest mod de a proceda întrucât intenţiile noastre nu sunt cele ale unui istoric; o spunem încă o dată, în mod expres, că dorim să realizăm o lucrare de înţelegere şi nu una de erudiţie, şi că ceea ce ne interesează, în mod exclusiv, este adevărul ideilor. 

Dacă am găsit potrivit să expunem aici referiri precise, aceasta este pentru motivul că nu avem nimic în comun cu preocupările speciale ale orientaliştilor. Noi dorim să arătăm prin aceasta că nu inventăm nimic, că ideile pe care le expunem au o sursă tradiţională şi urnizează în acelaşi timp mijlocul, celor care vor i capabili, de a se raporta la textele în care vor putea afla indicaţii complementare, căci trebuie spus că nu avem pretenţia de a ace o prezentare completă la modl absolut, chiar dacă este vorba doar de un aspect sau element determinat al doctrinei. În ceea ce priveşte realizarea unei expuneri de ansamblu, aceasta este un lucru imposibil: sau ar i o lucrare interminabilă, sau va trebui expusă într-o ormă atât de sintetică încât ar i perfect incomprehensibilă pentru un occidental. În plus, ar i greu să se evite, într-o lucrare de acest gen, aparenţa unei sistematizări care este incompatibilă cu trăsăturile esenţiale ale doctrinelor metaizice; nu ar i, desigur, decât o aparenţă, dar nu ar i mai puţin cauza inevitabilă a unor erori extrem de grave, cu atât mai mult cu cât occidentalii, datorită obişnuinţelor mentale, sunt înclinaţi să vadă „sisteme„ chiar acolo unde nu poate i vorba despre aşa ceva. Este important să nu se dea ocazia unor asimilări nejustiicate, care nu sunt o raritate la orientaliştii germani, în mod special; şi este mai bine să ne abţinem de a expune o doctrină decât să contribuim la denaturarea ei, chiar dacă ar i din stângăcie.