Îmi amintesc cu precizie momentul în care m-am îndrăgostit de Richard Feynman. Eram în concediu la Santa Barbara cu un prieten. Învăţatul e unul dintre modurile mele preferate de relaxare, aşa că ne-am dus la biblioteca universităţii de acolo şi am scotocit printre bobinele de film (asta se întâmpla pe la mijlocul anilor '80), între care se găseau şi celebrele lecţii ţinute de Feynman la Universitatea Cornell. Ziua mergeam la plajă. Seara dădeam drumul proiectorului şi ne uitam la Feynman. M-a fascinat. Am fost mereu un tocilar la materiile ştiinţifice, dar el făcea fizica să devină amuzantă şi accesibilă, aşa cum nu mai văzusem până atunci. Explica subiecte complicate, cum e legea gravitației, folosind un limbaj simplu, pe înţelesul tuturor, şi-i atrăgea pe studenţi cu poveşti captivante. Lecţiile lui m-au impresionat atât de tare, încât mai târziu am aranjat prin Microsoft să le publicăm online, pentru ca oricine să se bucure de ele, gratuit. Dar Feynman a fost mai mult decât un om de ştiinţă extraordinar și un profesor formidabil. A fost unul dintre cele mai interesante personaje ale epocii sale. Şi e uşor să înţelegi de ce dacă vezi cum îl prezintă studenţilor rectorul de la Comell, Ja începutul primei sale lecţii. Rectorul trece repede peste obişnuitele informaţii biografice şi vorbeşte în schimb despre ceea ce îl distinge pe Feynman: înalta admiraţie pe care 1-o arată colegii, îndemânarea de a deschide seifuri și talentul său de percuţionist la tobele bongo.

Când ia în fine cuvântul, Feynman glumeşte spunând că i se pare ciudat faptul că, atunci când e invitat să se producă la tobele bango, „cel care mă prezintă nu găseşte niciodată necesar să menţioneze că mă ocup şi cu fizica teoretică“. Acest comentariu redă esenţa lui Feynman. Simţul umorului şi capacitatea de a genera legende despre sine sunt explicaţii evidente ale interesului trezit de Vă ţineţi de glume, domnule Feynman!, care rămâne un mare succes la peste trei decenii de la prima ediție. Poveştile din carte sunt atât de fermecătoare, încât vrei să le împărtăşești prietenilor şi familiei. Preferata mea e cea despre prima lui vizită la Laboratorul Naţional de la Oak Ridge, pe când lucra la Proiectul Manhattan. Câţiva ofiţeri i-au cerut să identifice punctele slabe ale laboratorului, punându-i în faţă un plan al acestuia, dar Feynman nu ştia să citească planul. El a indicat un dreptunghi cu un X pe el şi a întrebat ce se întâmplă dacă se blochează o valvă, sperând că unul dintre ofiţeri îl va corecta şi îi va explica ce înseamnă acel X. pe cât era Feynman de sclipitor, pe atât era şi de norocos: nu numai că X-ul reprezenta o valvă, dar mai exista şi o problemă cu valva, care trebuia rezolvată. Colegii s-au minunat de geniul lui şi l-au întrebat cum a făcut. Feynman a răspuns, ca întotdeauna, sincer şi la obiect: „Am încercat să-mi dau seama daca este sau nu o valvă.“