Agatha Christie a început să lucreze la cartea de față în aprilie 1950; a terminat-o cincisprezece ani mai târziu, la vârsta de 75 de ani. În cuprinsul unei cărți scrise pe parcursul unei perioade atât de îndelungate este inevitabil să nu se strecoare anumite repetiții și inconsecvențe, care au fost însă filtrate ulterior. Cu toate acestea, n-a fost omis nici un detaliu cât de cât relevant. În esență, puteți fi încredințați că autoarea ar fi încuviințat pe deplin publicarea acestei autobiografii, așa cum vă este prezentată în continuare. Și-a încheiat opera autobiografică la vârsta de 75 de ani pentru că, după cum s-a exprimat ea însăși, „mi se pare că a sosit momentul să mă opresc. Asta fiindcă am impresia că am spus tot ce era de spus despre viața mea“. 

Ultimii zece ani de viață i-au oferit câteva satisfacții remarcabile, dintre care ecranizarea romanului Crima din Orient Express; punerea în scenă a formidabilei piese de teatru Cursa de șoareci, care continuă să-i țină pe spectatori cu sufletul la gură chiar și în ziua de azi; sporirea, cu fiecare an, a numărului de romane vândute în toată lumea; adjudecarea unui loc de cinste în listele de bestselleruri din Statele Unite – asta după ce, de ani buni, deținea acest titlu pe tot cuprinsul Marii Britanii și al Commonwealthului – și, nu în ultimul rând, primirea titlului nobiliar de „Dame“¹ a Imperiului Britanic, în anul 1971. Totuși, toate aceste succese nu reprezintă decât o încununare suplimentară a unor realizări care, pentru ea, erau de domeniul trecutului. 

În anul 1956, Agatha scria, pe bună dreptate, „Sunt mulțumită. Am ajuns acolo unde am năzuit să ajung“. Deși cartea de față este o autobiografie și, ca orice autobiografie, începe cu un așa-zis „moment 0“ și continuă până în momentul încheierii scrierii, Agatha Christie nu s-a lăsat încorsetată de cerințele stricte ale rigorii cronologice. Frumusețea acestei cărți constă, în mare parte, în libertatea narațiunii, al cărei fir este dirijat de autoare după bunul plac: ba își ia o pauză ca să mediteze asupra obiceiurilor de neînțeles ale servitoarelor ori asupra compensațiilor vârstei înaintate, ba deviază de la subiect, atunci când nepotul ei îi aduce aminte de vreo trăsătură de caracter a copilei Agatha Christie. În același timp, nu se simte obligată să includă orice întâmplare, orice amănunt. Anumite episoade care li s- ar putea părea importante unora – renumita sa dispariție, de pildă – nu sunt menționate, deși în cazul acesta, în mod particular, face, pe ici-pe colo, câteva aluzii la un episod de amnezie din trecut, care ne ajută să ne facem o idee cu privire la adevăratul curs al evenimentelor. 

Cât despre restul, „presupun că miam amintit ceea ce am vrut să îmi amintesc“ și, cu toate că descrie despărțirea de primul său soț în cuvinte de o demnitate emoționantă, este evident că preferă să evoce părțile amuzante ale existenței sale. Puțini sunt cei care pot să afirme că au avut o viață mai intensă și mai „colorată“, iar cartea de față este, mai presus de orice, un imn închinat bucuriei de a trăi. Dacă Agatha Christie ar fi apucat să-și publice cartea în timpul vieții, cu siguranță ar fi dorit să le mulțumească tuturor celor care au contribuit la această stare de bucurie și în primul rând, desigur, soțului ei Max și celorlalți membri ai familiei. Pe de altă parte, cred că și noi, editorii, ar trebui la rândul nostru să îi mulțumim Agathei Christie. 

Timp de cincizeci de ani ne-a intimidat, ne-a apostrofat și ne-a umplut de încântare. Perfecționismul ei, manifestat în toate aspectele activității editoriale, a fost o continuă provocare pentru noi; buna dispoziție și pofta ei de viață ne-au încălzit inimile. Că era îndrăgostită de arta scrisului este indubitabil și reiese clar din paginile care urmează; un alt lucru incontestabil, dar care nu reiese din lectura biografiei sale, este verva cu care ea își comunica bucuria scrisului tuturor celor cu care colabora la scrierea unei cărți, așa încât publicarea romanelor sale producea o adevărată încântare. Fără doar și poate, atât ca scriitoare, cât și ca om, Agatha Christie a fost și va rămâne unică.