Unele dintre personajele literare pe care le descoperim în copilărie ne însoțesc toată viața, desprinzându-se din paginile cărților și devenind adevărați prieteni care ne dezvăluie lucruri neștiute despre iubire și pierdere, despre pericolele și frumusețea lumii.

Într-un stil fermecător și erudit, Alberto Manguel scrie cu multă căldură despre personajele care i-au fost alături de-a lungul timpului, printre care Robinson Crusoe, Jim din Huckleberry Finn, Scufița-Roșie, căpitanul Nemo, Iov și monstrul lui Frankenstein.

Împărtășindu-și experiențele de cititor, Manguel ne oferă prilejul de a explora propriile noastre relații cu acești „monștri“ nemuritori și de a reflecta asupra înțelepciunii pe care ne-au ajutat s-o dobândim.

Alberto Manguel este un scriitor, traducător, editor și critic argentiniano‑canadian, născut în Buenos Aires în 1948. A publicat lucrări de ficțiune și non‑ficțiune printre care Monștri fabuloși, Sfârșitul bibliotecii mele, Istoria lecturii, Curiosity, With Borges și The Dictionary of Imaginary Places (în colaborare cu Gianni Guadalupi). A primit numeroase distincții și premii precum Ordre des Arts et des Lettres, Formentor Prize și Alfonso Reyes Prize (2017), Gutenberg Prize (2018). Este doctor honoris causa al universităților din Ottawa și York (Canada), Liège (Belgia) și Anglia Ruskin (Regatul Unit). Până în august 2018 a fost director al Bibliotecii Naționale a Argentinei. În septembrie 2020, Alberto Manguel își donează biblioteca, alcătuită din aproximativ 40 de mii de volume, orașului Lisabona, tot aici coordonând Centrul pentru studiul istoriei lecturii.

O fetiță, i-a răspuns Haigha cu vioiciune, venind în fața lui Alice ca s-o prezinte și întinzându-și ambele brațe spre ea, într-o „atitudine anglo-saxonă“. Azi am găsit-o. E în mărime naturală, ba chiar dublu de naturală. 

— Eu am crezut întotdeauna că oamenii sunt niște monștri fabuloși. E vie? 

— Poate să și vorbească, l-a anunțat Haigha solemn. Unicornul a privit-o visător pe Alice și i-a spus: 

— Vorbește, fetițo! Alice nu-și putea împiedica buzele să schițeze un zâmbet, când i-a răspuns: 

— Știți, eu am crezut întotdeauna că Unicornul e un monstru fabulos, din basme. N-am văzut niciodată până acum unul în carne și oase. 

— Ei bine, acum, că ne-am văzut unul pe celălalt, dacă tu ai să crezi în existența mea, eu o să cred în existența ta. Facem târgul? Lewis Carroll, Alice în Țara din Oglindi Ghidurile turistice ne propun excursii pe rutele dificile ale lui Ulise și Don Quijote. Despre clădiri în ruină se pretinde că adăpostesc iatacul Desdemonei și balconul Julietei. Un sat columbian ne asigură că este chiar Macondo al lui Aureliano Buendia, iar insula Juan Fernandez se laudă că l-a găzduit, cu secole în urmă, pe straniul imperialist Robinson Crusoe. De multi ani încoace, serviciul poștal britanic se ocupă de corespondența adresată domnului Sherlock Holmes, de pe Baker Street 221B, după cum Charles Dickens primea o avalanșă furibundă de scrisori în care era învinovățit pentru moartea micuței Nell din Vechiul magazin de antichități. Biologia afirmă că descindem din creaturi din carne și oase, dar, în adâncul nostru, știm că suntem fiii si fiicele unor fantome din cerneală și hârtie. Cu mult timp în urmă, Luis de Gongora le-a descris cu aceste cuvinte: