Am scris această carte din dorinţa de a-mi satisface curiozitatea în legătură cu Regina
Măria. Am vrut să înţeleg cum a fost posibil ca o femeie, şi cu atît mai mult o Regină, care a fost
simbolul reuşitei şi frumuseţii generaţiei sale să fie dată uitării şi chiar discreditată într-un interval de
cincizeci de ani de la moarte, în procesul investigaţiilor am descoperit o lume apropiată în timp, dar
aflată, din punctul de vedere al relaţiilor sociale, la o distanţă de ani-lumină de lumea noastră - o
lume a valorilor fixe, a vieţilor predeterminate şi a romantismului extravagant. Pe acest drum am
fost ajutată de oameni din Est, ca şi din Vest.
Regina Măria a scris o sută de caiete cu însemnări zilnice, datînd din perioada urcării pe
tron a soţului său, în anul 1914, şi pînă cu două săptămîni înaintea morţii sale, survenită în 1938.
Destinate unei eventuale publicări, ele se află în prezent în Fondul Casei Regale din Arhivele din
Bucureşti, împreună cu aproximativ 1200 de scrisori personale şi de familie. Pînă acum, doar o mică
parte din acest material (cîteva caiete de însemnări şi vreo 50 de scrisori) a fost citită şi cunoscută în
afara Arhivelor. Le sînt deosebit de recunoscătoare acelora care mi-au înlesnit cercetarea acolo. Ţin,
de asemenea, să mulţumesc domnului Vasile Arimia, directorul Arhivelor în perioada şederii mele în
România; doamnei Sanda Racoviceanu, o foarte bună cunoscătoare a colecţiei, şi doamnei Varvara
Aioanei, pentru amabilitatea cu care m-a îndrumat. Graţie colaborării lor a fost posibil să se răspundă
la numeroase întrebări referitoare la viaţa Reginei care pînă mai ieri erau doar presupuneri.
Doresc să-mi exprim recunoştinţa faţă de Maiestatea sa Regina Elisabeta a Il-a pentru
amabilitatea de a-mi fi permis să public fragmente din scrisori aflate în Arhiva Regală de la Castelul
Windsor, ale căror copii mi-au fost date de A.S.R.* Principesa Ileana a României. Aş dori, de
asemenea, să mulţumesc A.S.S.** Prinţul de Hohenlohe-Langenburg pentru permisiunea de a citi
şi publica fragmente din scrisorile adresate bunicii sale, A.S.R. Prinţesa Alexandra; lui Lady
Bowes-Lyon, pentru permisiunea de a citi şi publica extrase din scrisorile adresate mamei
sale, Pauline Astor Spender-Clay şi A.S.R. Prinţul de Hohenzollern-Sigmaringen, pentru
permisiunea de a cerceta în arhiva din Castelul Sigmaringen şi de a publica extrase din
materialele aflate acolo.
Mulţumesc în mod special preacucernicei maici Alexandra, fosta Principesă Ileana a
României, pentru sprijinul şi prietenia deosebită, ca şi pentru permisiunea de a citi şi publica
extrase din corespondenţa de familie. Cercetînd viaţa mamei, am devenit o admiratoare devotată
a fiicei. Mulţumiri speciale datorez lui George Duca, de la Hoover Institution din Stanford,
care s-a alăturat cu mintea sa sclipitoare proiectului meu şi mi-a permis să citesc şi să public
extrase din cartea sa despre Regină, aflată în manuscris, precum şi din scrisorile sale particulare.
La cartea de faţă au contribuit numeroase alte persoane, atît de multe încît nu pot să le
enumăr decît pe ţări şi sper că vor înţelege de ce nu pot să acord cîte o propoziţie de
mulţumire fiecăreia. Acestea sînt:
în Elveţia: Maiestatea Sa Regele Mihai al României.