Inevitabil, de-a lungul vieții suntem nevoiți să ne confruntăm cu o serie de indivizi care provoacă necazuri și care ne fac viața dificilă și neplăcută. Unii dintre ei sunt lideri sau șefi, unii ne sunt colegi, iar alții prieteni. Pot fi agresivi sau pasiv-agresivi, dar în general sunt maeștri în a se juca, de fapt, cu sentimentele noastre. Par adeseori fermecători și surprinzător de încrezători, debordând de idei și de entuziasm, ceea ce ne face să cădem pradă farmecului lor. Doar când este prea târziu descoperim că încrederea lor este irațională, iar ideile pe care le au sunt prost gândite. Printre colegi, pot fi cei care ne sabotează activitatea sau cariera dintr-un sentiment ascuns de invidie, fericiți să ne vadă descurajați. Sau pot fi colegi ori angajați care ne arată, spre consternarea noastră, că nu le pasă decât de ei înșiși, folosindu-ne ca pe niște instrumente pentru a urca în carieră. Ceea ce, inevitabil, se întâmplă în aceste situații este că suntem prinși pe picior greșit, fără să ne așteptăm la un asemenea comportament. Frecvent, genul acesta de oameni ne vor vinde povești false, lucrate minuțios, pentru a-și justifica acțiunile sau vor încerca să găsească țapi ispășitori. Știu cum să ne zăpăcească și să ne atragă într-o situație dramatică pe care ei înșiși o controlează. Poate vom protesta sau vom deveni furioși, dar, în cele din urmă, ne vom simți mai degrabă neputincioși – răul a fost făcut. Ulterior, același tip de persoană va intra în viețile noastre, și povestea se repetă. Observăm adesea un sentiment similar de confuzie și de neputință când vine vorba despre noi înșine și despre propriul comportament. De pildă, spunem din senin un lucru care îl deranjează pe șeful, colegul sau prietenul nostru – nu suntem siguri pentru ce am făcut asta, dar suntem frustrați când descoperim că o anume furie sau încordare din interior s-a proiectat în exterior într-o manieră pe care o regretăm. Sau poate că ne aruncăm entuziaști cu capul înainte într-un anumit proiect, realizând însă că a fost o prostie sau o pierdere de timp colosală. Sau poate că ne îndrăgostim de persoana nepotrivită și suntem conștienți de acest lucru, dar nu ne putem abține. Ce-a fost în mintea noastră, ne întrebăm?

În aceste situații, ne surprindem supunându-ne unor tipare autodistructive de comportament pe care nu părem în stare să le controlăm. E ca și cum am adăposti un străin în interiorul nostru, un drăcușor care acționează independent de voința noastră și ne împinge să facem lucruri greșite. Iar acest străin din noi este relativ ciudat sau, cel puțin, mai ciudat decât ne putem imagina pe noi înșine. Ceea ce putem spune despre aceste două chestiuni – acțiunile urâte ale oamenilor și, ocazional, comportamentul nostru surprinzător – este că, de obicei, n-avem nici cea mai mică idee despre ce le provoacă. Ne-am putea agăța de niște explicații simple: „Persoana respectivă este rea, sociopată“ sau „S-a întâmplat ceva cu mine; nu eram eu însumi“. Dar asemenea descrieri convenabile nu conduc la nici o înțelegere și nici nu previn apariția acelorași tipare. Adevărul este că noi, oamenii, trăim superficial, reacționând emoțional la ce spun și ce fac cei din jur. Ne formăm opinii despre ceilalți și despre noi înșine care sunt destul de simplificate. Acceptăm cea mai simplă și mai convenabilă poveste pe care să ne-o spunem nouă înșine. Totuși, dacă am putea să vedem dincolo de suprafață și să privim mai în profunzime, mai aproape de cauzele reale ale comportamentului uman? Dacă am putea să înțelegem de ce unii oameni devin invidioși și încearcă să ne saboteze munca sau de ce încrederea lor eronată în ei înșiși îi face să-și imagineze că sunt ca niște zei infailibili? Dacă am putea să pătrundem cu adevărat motivele pentru care oamenii se comportă irațional, dezvăluindu-le o latură mult mai întunecată a caracterului, să aflăm de ce sunt întotdeauna pregătiți să ofere o explicație rațională a comportamentului lor sau de ce ne îndreptăm continuu către lideri care scot la iveală ce e mai rău din noi? Dacă am putea să privim în profunzime și să judecăm caracterul oamenilor, evitând angajații nepotriviți și relațiile personale care ne provoacă atâtea suferințe emoționale? Dacă am înțelege cu adevărat cauzele comportamentului uman, persoanelor distructive le va fi mult mai greu să scape mereu basma curată în urma acțiunilor lor. N-am mai fi încântați și induși în eroare cu atâta ușurință. Am fi capabili să le anticipăm manevrele meschine și manipulatoare și să vedem dincolo de poveștile lor false. Nu ne-am permite să ne lăsăm târâți în dramele lor, știind dinainte că, pentru a controla situația, ei depind de interesul pe care li-l acordăm. În cele din urmă, prin abilitatea noastră de a le analiza profunzimile caracterului, le-am diminua puterile.