La începutul lui mai a venit în sfârşit şi primăvara în Scoţia. Iarna nu se dăduse bătută, se ţinuse cu ghearele, mult prea multă vreme, refuzând să-şi îmblânzească apriga strânsoare. În tot cursul lunii aprilie, vântul aspru suflase dinspre nord-vest, retezând primii boboci de brânduşe şi culcând la pământ corolele galbene ale primelor narcise. Zăpada îngheţase pe pantele dealurilor şi se aşternuse într-un strat gros peste vale, iar fermierii, renunţând să mai spere la iarbă proaspătă pentru vite, îşi secaseră pământurile de ultimele urme de rădăcini, în timp ce animalele rămâneau închise în adăposturile de piatră. Chiar şi gâştele sălbatice, care plecau de obicei la sfârşitul lui martie, întârziau întoarcerea în patria lor arctică. Ultimele dispăruseră la mijlocul lui aprilie, îndreptându-se spre nord, în necunoscut, într-un cor de ţipete, zburând atât de sus, încât formaţiile în formă de săgeată păreau doar fire de păianjeni duse de vânt. Iar apoi, peste noapte, capricioasa climă din Highlands s-a îmblânzit. Vântul a făcut cale-ntoarsă spre sud, aducând cu sine brize parfumate şi vreme mai blândă, de care restul ţării se bucurase de câteva săptămâni, şi mireasma pământului reavăn, a renaşterii. Ţinutul a căpătat culoarea dulce a verdelui proaspăt, cireşii albi sălbatici şi-au revenit după prigoană, s-au întremat şi şi-au întins ramurile încărcate de petale albe ca neaua. Dintr-odată, grădinile de lângă case au explodat într-un torent de culori – iasomia galbenă de iarnă, şofranul purpuriu şi albastrul-închis al zambilelor. Păsările ciripeau, iar soarele, pentru prima dată după toamna trecută, încălzea cu adevărat. În fiecare dimineaţă a vieţii sale, fie ploaie, fie soare, Violet Aird se ducea în sat să ia de la magazinul universal al doamnei Ishak două sticle de jumătate de litru de lapte, ziarul Times şi alte articole de băcănie şi alimente necesare pentru subzistenţa unei doamne în vârstă care trăieşte singură. Doar uneori, în miezul iernii, când zăpada se aşternea în nămeţi cât casa şi gheaţa îţi juca feste, se eschiva de la acest exerciţiu, pe principiul că prudenţa este mama înţelepciunii.