Capitolul întâi.
înspre râu, priveliştea era extraordinară. De unde se afla, exact în spatele
statuii în mărime naturală a Sfîntului Francisc, aşezată într-o poziţie dominantă,
pe coama dealului, Tiffany putea să vadă oraşul. Turistul din ea admira
priveliştea de la picioarele statuii, dar meseria o preocupa mai mult. Se
întoarse spre fotograful care era cu ea în această deplasare şi rămase
nemişcată Cât timp acesta trase un ultim clişeu.
— Ai terminat imaginile de aici, de sus, Ted? îl întrebă când acesta se
ridică în picioare.
Ted dădu afirmativ din cap. Era un tânăr de aproape treizeci de ani,
potrivit de înalt, cu părul negru, cu o figură de o frumuseţe izbitoare, cu ochii
albaştri şi gura bine conturată, de obicei deschisă într-un zâmbet. * Acum se
uita încruntat la aparatul de fotografiat din mână, potrivindu-i cu grijă ,
lentilele. Tiffany surâdea în sinea ei, dar era mulţumită de osteneala pe care el
şi-o dădea în ceea ce făcea. Fotografiile care o să-i însoţească articolele pentru
revistă vor fi excelente, o ştia prea bine. Zburaseră spre Brazilia cu o
săptămână înainte şi vizitaseră deja Porto Alegre, Teresina şi Brasilia. Găsise
material din belşug despre progres şi dezvoltarea comercială şi economică.
Asta o făcuse să scrie mult mai mult decât i se ceruse, dar avea de gând să
aleagă ce-i trebuia în următoarele zile.
Cu un gest neglijent, Ted îi cuprinse umerii şi arătă spre fîrişorul de apă
care se vărsa în mare.
— Vezi cum s-a colmatat râul de la dealul ăsta? spuse el vesel. îmi pare
bine că ne-am căţărat până aici, deşi abia mai pot respira. Nu cred c-aş fi putut
găsi un loc mai bun ca să fotografiez asta şi poţi să te foloseşti de eforturile
mele ca să explici de ce Rio de Janeiro a fost preferat ca port în dauna oraşului
Săo Paulo.
— De asta te-am adus aici, replică
2 Tiffany tăios. Găsea enervant câteodată f obiceiul lui Ted de a-i arăta
ce era evident şi I de a încerca s-o ajute în munca ei. Avea n intentii bune, dar
suferea de un complex de superioritate în ceea ce-o privea. Ii spusese de multe
ori cât îi admira munca şi totuşi arbora un aer de superioritate în anumite
ocazii şi ea ştia că asta era din cauză că era femeie. De asemenea, felul ei
obişnuit de a fi îl oprise pe Ted să o trateze altfel decât ca pe o simplă prietenă
şi asociată, ceea ce-i convenea destul de bine lui Tiffany. Nu voia câtuşi de
puţin să amestece romantismul cu munca şi snobismul său voit o ferea de orice
complicaţii când erau într-o deplasare ca cea de acum.
Ted se îndepărtă şi păru să se pregătească pentru o altă fotografie.
Oftând nerăbdătoare, Tiffany se întoarse să privească minele bisericii din
spatele statuii.