Lady Calpurnia Hartwell încerca să-şi stăpânească lacrimile în timp ce fugea din sala de bal a reşedinţei Worthington,scena celei mai recente şi mai devastatoare ruşini ale sale.Simţea aerul bine-venit al nopţii,înviorător şi primăvăratic,în timp ce cobora grăbită treptele mari din marmură,cu paşii repeziţi de disperarea care o împingea înainte,în umbrele grădinilor mari şi întunecate.Odată ascunsă de ochii celorlalţi,lăsă să-i scape un oftat adânc şi îşi încetini pasul,căci era în sfârşit în siguranţă.Mama ei s-ar fi cutremurat dacă ar fi descoperit-o pe fiica ei cea mare afară fără însoţitoare,dar nimic nu ar fi putut-o ţine pe Callie în salonul îngrozitor.Primul ei sezon era un mare dezastru. Nu trecuse nici măcar o lună de când îşi făcuse debutul.Fiica cea mai mare a contelui şi a contesei de Allendale,Callie ar fi trebuit să fie frumoasa balului; toată viaţa fusese crescută pentru asta-dans graţios şi maniere perfecte,plus o frumuseţe răvă-şitoare.Desigur,asta era problema.O fi fost Callie o dansatoare bună,cu maniere impecabile,dar o frumuseţe? înainte de toate,era pragmatică şi nu se lăsa amăgită că ar fi aşa ceva. „Ar fi trebuit să ştiu că o să fie un dezastru”,se gândi ea în timp ce se lăsă pe o bancă din marmură din labirintul de gard viu de la Worthington. Era la bal de trei ore,şi încă nu fusese invitată la dans de vreun pretendent care să nu fi fost complet nepotrivit.După două invitaţii de la vânători de averi cunoscuţi,una de la un bărbat foarte plictisitor şi alta de la un baron care nu putea să aibă mai puţin de şaptezeci de ani,Callie nu se mai putuse preface că se simţea bine.Era evident că pentru înalta societate nu valora mai mult decât suma totală a zestrei şi a descendenţei sale-şi nici măcar asta nu era suficient pentru a-i aduce un dans cu un partener pe care chiar să-1 poată plăcea.Nu,adevărul era că,de fapt,Callie îşi petrecuse cea mai mare parte a sezonului ignorată de burlacii buni de însurătoare,tineri şi râvniţi.Oftă. Seara asta fusese cea mai rea.De parcă nu ar fi fost suficient că le sărea în ochi doar celor plictisitori şi bătrâni,în seara aceea simţise aţintite asupra ei privirile celorlalţi membri ai înaltei societăţi. -N-ar fi trebuit să-i îngădui în veci mamei mele să mă îmbrace în monstruozitatea asta,murmură pentru sine,privind în jos la rochia lungă de seară la care se referea,la linia prea strâmtă a taliei i la corsajul prea mic,incapabil ș să-i ascundă sânii,care erau mult mai mari decât o dicta moda. Ura convinsă că nici o frumoasă a balului nu fusese vreodată încoronată purtând o rochie într-o nuanţă atât de vibrantă de galben-portocaliu.Sau într-un veşmânt atât de hidos,că tot veni vorba.Rochia,o asigurase mama ei,era în pas cu moda