Cealaltă maşină apare de nicăieri. Nici vorbă de scârțâitul de avertizare al cauciucurilor, nici chiar de o privire laterală, de tip,Ce mama nai...!", ci izbucneşte doar bufnitura puternică, de metal care se loveşte cu viteză de alt metal, o explozie de energie, o simfonie a dezastrului. Impactul e atât de puternic, încât geamurile se sfărâmă pe loc, împrăştiindu-se ca o grindină tăioasă, furioasă. Şasiul se ondulează ca valurile apei, iar maşina se ridică în aer, precum în cel mai periculos carusel din parcul de distracții, iar apoi se răstoarnă şi se opreşte, cu un impact teribil, în şanţul de lângă drum. După aceea, o linişte îngrozitoare, tulburată doar de un scârțâit slab în clipa în care se aşază metalul. Iar apoi, nimic. Radioul nu mai funcţionează. Nu se mai aude conversația animată. În câteva clipe, totul s-a schimbat. Mişcări uşoare pe scaunul pasagerului. O disperare reținută, prinsă în capcană, frântă. Un țipăt care nu e decât un şuierat. Cealaltă maşină, un bolid cu tracțiune integrală, a rămas pe şosea, cu partea din față turtită, transformată într-un rât de porc. În mod surprinzător, motorul încă funcţionează; un horcăit de moşneag, dar unul care, totuşi, nu se opreşte. Pret de o clipă, de una mai lungă decât a fost nevoie ca să se distrugă universul vieţii din celălalt vehicul, şoferul tremură, cu mâinile pe volan. 

Soarele încă străluceşte, trecând printre copaci. Încă e o dimineață frumoasă, iar şoseaua e încă pustie. Şoseaua e încă pustie. Nici un martor. Nu mai e decât în jur de un kilometru până acasă. Şoferul lasă totul la voia întâmplării. La voia norocului. Airbagul nu s-a declanşat. Dacă maşina o să pornească, el, şoferul, o să plece. No să se uite în urmă. Dacă maşina nu porneşte, şoferul o să rămână pe loc şi o să înfrunte consecințele. Mâini tremurânde mută schimbătorul de viteze într-a întâia, iar apoi apucă volanul. Dintr-odată, şoferul devine conştient de durerea care îl copleşeşte în urma impactului. Automobilul de teren, o maşinărie ca un cal de povară, porneşte scârțâind, se întoarce şi înaintează târâş-grăpiş de-a lungul drumului. Şoferul aruncă o privire înapoi. Nu se poate abține. O mână se ridică dinspre silueta prinsă pe locul pasagerului. Un strigăt de ajutor. Şoferul geme. O să sune la ambulanţă. De la un telefon public. Dar în drumul său scurt nu se află nici o cabină telefonică. Însă o să vină cineva. Şoseaua asta se aglomerează până la ora nouă. Cineva o să sară în ajutor. Şoferul e convins de asta.