Sunt eu vânzător de iubiri? PDF gratis 

Titlul acestei cărți este o metaforă. După ce a scris șase romane de dragoste, cu aplecare către un erotism moderat, Mara Popescu-Vasilca a adunat, sub umbreluța ei de soare, mai multe mărturii trăite, ale unor personaje, despre anumite momente cheie care au constituit o schimbare în viața lor. E vorba de un fel de mărturii realizate sub formă artistică, literară. Șirul acestor mărturisiri începe cu doamna Elena Grosu care descrie printre altele, momentul hotărâtor al istoriei românilor, din decembrie 1989, care a schimbat regimul totalitar, ducând la o democrație care s-a dovedit, în scurt timp, prost înțeleasă și prost aplicată unui popor care a trăit, jumătate de veac sub teroarea comunismului. Suntem așadar la primul ”episod” al acestei povești colective, într-un soi de narațiune intitulată ”Constantin”. Momentul revoluției românilor începe, firesc, cu Piața Universității, acolo unde, în curtea Universității se împărțeau tinerilor și muncitorilor, arme pentru a înfrunta armata și a da jos regimul vechi, înlocuindu-l cu altul, lucru care s-a dovedit, mai târziu, la fel de nefast.

În acest cadru zgomotos, doi bărbați se întâlnesc și încearcă să-și regleze unele diferende legate de bani. Acum se limpezesc lucrurile. Petru, cel care în trecut percepea pedepse pecuniare pentru responsabilii de magazine și restaurante, ca taxe de protecție, se delimitează de trecutul încărcat și se dovedește a fi un om dornic să facă pace cu el însuși și cu ceilalți, acționând cu braț ferm în această luptă inegală a populației civile cu armata și celelalte forțe de ordine care încercau să înnăbușe o mișcare de tip revoluționar a maselor nemulțumite de regimul existent. Petru dorea ca prin acest act de curaj să-și poată spăla trecutul și să primească o nouă identitate. Petru tocmai încercase a-i tempera pe tinerii prea entuziasmați care s-au văzut deodată cu o armă în mână, neștiind ce să facă în această ipostază. Și Petru îi trage de pe tanc, pe cei doi tineri, trimițându-i acasă. Al doilea episod, relatat de Dan, o are în centru pe Elena, mama lui, ”o femeie frumoasă, ca primăvara, mereu curată și proaspătă, are o înfățișare ca din povești”.