Probabil că ucrainenii sunt la fel de îndreptățiți să se laude cu rolul pe care l-au avut în schimbarea lumii precum scoțienii sau alte popoare despre care s-au scris cărți ce le-au susținut pretențiile de a fi modelat cursul istoriei omenirii. În decembrie 1991, în momentul în care cetățenii ucraineni s-au dus la vot cu mic, cu mare pentru a-și alege independența, ei au aruncat și măreața Uniune Sovietică la coșul de gunoi al istoriei. Evenimentele din Ucraina au avut atunci repercusiuni internaționale majore și au schimbat într-adevăr cursul istoriei: Uniunea Sovietică s-a destrămat la o săptămână de la referendumul ucrainean, iar președintele George W. Bush a decretat victoria decisivă a Occidentului în îndelungatul și obositorul Război Rece. Următoarea dată când întregul mapamond a mai văzut Ucraina pe ecranele televizoarelor a fost în noiembrie 2004, când mulțimi de oameni îmbrăcați în portocaliu au umplut piețele și străzile Kievului cerând alegeri corecte și și-au văzut dorința împlinită. Revoluția Portocalie și-a împrumutat numele unei serii de „revoluții colorate“ care au zguduit regimuri autoritare, din Serbia până în Liban și din Georgia până în Kîrgîzstan. Revoluțiile colorate nu au schimbat lumea postsovietică, dar au lăsat în urmă o moștenire durabilă și speranța că această lume avea să se schimbe într-o bună zi. 

Ucrainenii au reapărut pe ecranele televizoarelor în noiembrie și decembrie 2013, când au luat din nou cu asalt străzile Kievului, de această dată în sprijinul unor legături mai strânse cu Uniunea Europeană. Într-un moment în care entuziasmul față de proiectul european era o pasăre rară printre statele membre ale Uniunii, fervoarea afișată de ucraineni, dispuși să stea și să mărșăluiască pe străzi la temperaturi ce scădeau cu mult sub zero grade, zile, săptămâni și luni la rând, i-a surprins și inspirat pe cetățenii Europei Centrale și Occidentale. Evenimentele din Ucraina au luat o întorsătură neașteptată și tragică la începutul lui 2014, când o înfruntare între protestatari și forțele guvernamentale a perturbat în mod violent atmosfera festivă, aproape ca de petrecere de stradă, a protestelor anterioare. În februarie 2014, în prim-planul camerelor de filmat, forțele de ordine și lunetiștii aduși de guvern au deschis focul asupra mulțimii, rănind și omorând zeci de demonstranți proeuropeni. Imaginile au consternat întreaga lume. La fel de șocantă a fost și anexarea Crimeii din martie 2014 și, mai târziu în aceeași primăvară, campania de război hibrid¹ dusă de Moscova în regiunea Donbass din estul Ucrainei. În iulie, când separatiștii ruși au doborât un avion comercial malaysian, care avea la bord cel puțin trei sute de pasageri, conflictul ruso-ucrainean s-a transformat într-un conflict cu adevărat internațional. Evenimentele din Ucraina au avut un impact major asupra politicilor europene și internaționale, determinându-i pe politicieni să vorbească despre o „bătălie pentru viitorul Europei“ și despre întoarcerea la Războiul Rece exact în acea regiune a lumii în care, chipurile, i se pusese capăt în 1991.