Linda Kaplan Thaler, o legendă a publicității, spune povestea unei grădini zoologice din Belgia, care trecea prin clipe grele. Vizitatorii încetaseră să-i mai treacă pragul. Odată cu apariția atâtor forme noi de distracție și amuzament, grădina zoologică ajunsese să aibă probleme. Vizitatorii erau puțini, dar trebuia ca animalele să fie hrănite. Apoi elefănțica parcului zoo a rămas însărcinată. Genii din agențiile de publicitate au trecut imediat la acțiune. Au postat pe YouTube o sonogramă a puiului de elefant. Au făcut sondaje și au lansat concursuri (fată sau băiat?). S-a atras atenția lumii și s-a indus o stare de frenezie în societate. Numărul de vizitatori a crescut și grădina zoologică și-a revenit. Evenimentul i-a redat parcului zoo „masa”: interes de masă, frenezie în masă, mase de mulțimi. Era un triumf evident pentru noul tip de media. Povestea aceasta se referă la o epocă mai fericită, la o perioadă în care agențiile publicitare puteau face cu ușurință lucrul pentru care erau plătite: să atragă atenția publicului. Ea ne reamintește că economia este construită pe spatele maselor, pe distracții publice, pe fabrici organizate ca să creeze widgeturi, servicii sau divertisment pentru oricine și toți cei care au bani de cheltuit. Specialiștii în marketing pot fi iertați pentru nostalgia lor. Masa nu mai reprezintă un element predictibil și măsurabil de a angaja publicul. Succese precum cel al grădinii zoologice amintite sunt rare (fiindcă femelele elefant însărcinate sunt rare). De acum înainte, succesul pe piața de masă va fi excepția, lebăda neagră. Masa a murit. Sosesc ciudații