Johor, Malaia1, 1953
Locotenentul Peter Fylough se uită în jos la ţeava scurtă a carabinei Ml care îi
stătea în echilibru pe genunchi şi o îndreptă spre urma de picior din noroi,
aflată la cîţiva metri în
faţa lui. Nu i se mişcaseră decît ochii. Restul corpului îi stătea
înţepenit de mai bine de trei ore, de cînd luase poziţia aceasta
şi îşi sprijinise spatele de un copac.
Atunci era beznă, dar acum se crăpa de zi şi, pentru cîteva
minute, fusese înconjurat de o răcoare plăcută. Dar ploaia timidă se rărise şi
soarele roşu începea să transforme iarăşi noaptea
îngheţată de junglă într-o zi înăbuşitoare, sufocantă şi cu mirosuri putrede.
Insectele se treziseră de aproape o oră şi ţipetele lor triumfătoare - pentru
că supravieţuiseră încă unei nopţi - sfîşiau
aerul inert. Undeva, departe, un tigru îşi dregea vocea, iar un
porc mistreţ alerga panicat pe peticul lui de junglă, în timp ce
un parlament întreg de maimuţe, aflate în siguranţă în adăposturile lor înalte,
scoteau strigăte de încurajare.
1 - Stat în Malaezia, situat în peninsula cu acelaşi nume din Asia de SE,
cunoscut şi sub numele de Malacca (n.t.)
Fylough alungă o muscă insistentă de pe buze şi-şi dezlipi
privirea de la cătarea puştii. Se uită în dreapta. Caporalul
Togom, abia vizibil prin vegetaţia abundentă, se lăsase pe vine,
după obiceiul malaiez - pe călcîie - cîţiva metri mai încolo.
Simţurile lui erau perfect treze. Ochii săi migdalaţi se mişcară
abia perceptibil spre Fylough şi, după o scurtă privire interoga tivă, Togom
deschise uşor gura, lăsînd să se vadă dinţii gal beni, ca de cal. Perii ţepoşi
de pe buza de sus se depărtară
precum cei ai unei omizi subdezvoltate - aceasta era versiunea
"Togom" a unui zîmbet larg, care pieri însă imediat îşi strînse
buzele în ceea ce se voia a fi un avertisment şi se uită fix peste
umărul lui Fylough.
Fylough întoarse încet capul în direcţia privirii lui Togom şi
atinse uşor umărul soldatului ghemuit lîngă el, pipăind întruna
patul unei puşti Bren. îşi miji ochii în încercarea de a zări ceva
prin lumina slabă şi văzu o umbră dispărînd în tufele din stînga
lui. Imaginea ce i se înfăţişa era întunecată de junglă, dar stră bătută de
scînteieri şi scurte reflectări ale soarelui, care începea
să se întrezărească printre frunzele de deasupra.
Ceva se mişcase.