Lăudat fie numele Domnului, Dumnezeului nostru, care dăruieşte unuia înţelepciune, altuia avuţii, iar celui de-al treilea virtuţi de oştean. Eu, Etan, feciorul lui Hosaia, din oraşul Ezrah, am fost chemat azi să mă înfăţişez regelui Solomon. Grămăticii Eli-horef şi Ahia, feciorii lui Şişa, m-au condus înaintea lui; şi am aflat acolo pe Iosafat ben Ahilud, marele-grămătic, pe preotul Ţadoc, pe proorocul Natan şi pe Benaia ben Iehoiada, căpetenia peste oaste. Şi m-am aruncat la picioarele regelui, iar el mi-a poruncit să mă ridic. Aşa s-a întâmplat, că l-am privit pe regele Solomon cum se uită un om la altul, ochi în ochi; şi, cu toate că şedea pe tronul său, între heruvimi, mi-a părut mai mic de stat decât îl crezusem, mai mic chiar şi decât răposatul său părinte regele David; pielea lui era însă gălbuie la culoare. Iar regele m-a iscodit cu privire străpungătoare şi a grăit: „Aşadar tu eşti Etan ben Hosaia, din oraşul Ezrah?” „Eu sunt, stăpâne şi rege. Şi sunt slujitorul tău”.. „Aud că, de la Dan şi până către Bersabee, se spune că ai fi unul dintre cei mai înţelepţi oameni din Israel?” Dar eu i-am răspuns: „Cine poate spune despre sine că e mai înţelept decât Solomon, cel mai înţelept dintre regi?” La care şi-a răsfrânt posac buzele delicat croite şi a zis: „Vreau să-ţi povestesc, Etan, visul pe care l-am visat de curând, într-o noapte, după ce am adus jertfe şi am ars tămâie pe înălţimile Ghibeonului”. Şi, întorcându-se către grămăticii Elihoref şi Ahia, feciorii lui Şişa: „Luaţi aminte la vis, căci va fi trecut în anale”. 

Atunci fraţii Elihoref şi Ahia au scos stiluri şi tăbliţe cerate din veşmintele lor şi au aşteptat cuvintele regeşti, pentru a le aşterne în scris. Acesta este, însă, visul regelui Solomon. „La Ghibeon, noaptea, mi-a apărut Dumnezeu şi Iahve a grăit: Cere ce vrei să-ţi dau. Iar eu am zis: Tu ai făcut cu părintele meu David, robul tău, mare milă, pentru că el s-a purtat cu vrednicie şi cu dreptate şi cu inimă curată înaintea ta; şi nu ţi-ai luat această milă de la el şi i-ai dăruit un fiu, care să şadă pe tronul său, precum este acesta astăzi”. Regele, care se jucase cu. nasurile heruvimilor, şi-a luat mâna de pe ele şi şi-a întins înainte picioarele, ce erau vârâte în sandale roşii din cea mai aleasă piele de capră. „Şi acum, Doamne, Dumnezeul meu, i-am zis eu lui Iahve, ai pus pe robul tău rege în locul părintelui meu; dar eu sunt încă foarte tânăr şi nu-mi ştiu calea vieţii mele. Şi robul tău trebuie să stăpânească peste poporul ales de tine, un popor atât de mare încât nimeni nu-l poate nici număra, nici socoti”. Regele şi-a îndreptat spinarea, în jilţ; şi o rază de soare dinspre fereastră a luminat puternic tichia brodată cu aur de pe părul ce începuse a se rări. „De aceea, Doamne Dumnezeul meu, i-am zis eu lui Iahve, dăruieşte-i robului tău inimă înţelegătoare ca să poată judeca pre poporul tău şi deosebi ce e bine şi ce e rău. Căci cine poate să cârmuiască acest popor al tău? Şi Dumnezeu mi-a zis: Deoarece tu ai cerut aceasta şi n-ai cerut viaţă lungă, nici bogăţie, nici nimicirea duşmanilor tăi, iată ţi-am dat o inimă înţeleaptă şi înţelegătoare, aşa cum niciunul n-a fost înaintea ta şi nici nu se va ridica altul asemenea după tine”. Regele s-a ridicat, a aruncat o privire iscoditoare miniştrilor săi şi a constatat că mutrele lor vădeau seriozitate şi supunere. Satisfăcut, a încheiat: „Şi îţi voi da şi ceea ce tu n-ai cerut, a mai zis Iahve, adică bogăţie şi slavă, aşa încât niciunul dintre regi nu va fi asemenea ţie, în toate zilele tale. Şi, dacă vei umbla pe drumul meu, cum a umblat părintele tău David, şi vei păzi legile şi poruncile mele, îţi voi înmulţi şi zilele tale”.