Ud leoarcă, Soli se trezi brusc dintr-un un coşmar. Zăbovi puţin pe rogojină să-şi mai tragă sufletul. Când realiză că a fost doar un vis, răsuflă uşurat şi totuşi, totul părea atât de real. Iahve, Iahve, Iahve... invocaţia continua să-i răsune în minte. Dumnezeu, gândi el cu voce tare. 

Care Dumnezeu? Eu nici măcar nu cred în Dumnezeu. De ce oare îmi tot revine numele lui în vis? Strigătele caprelor de lângă adăpost îl aduseră înapoi în lumea lui. O lume liniştită cu zile lungi, fierbinţi, în care colinda solul arid al Mării Moarte, căutând câteva fire de vegetaţie lăsate în urmă de arşiţa deşertului. Toate acestea îi aduceau pace în suflet, dar uneori se simţea singur doar cu caprele, fiinţe apropiate, alături de care trăia pe un pământ în care omul nu avea ce căuta. Şi totuşi, cei câţiva călători ce rătăceau pe meleagurile lui sau oamenii de ştiinţă pe care-i ghida de fiecare dată când se întâlneau în cele mai bizare locuri, îi făceau singurătatea mai uşor de suportat. 

Nu reuşea să-i înţeleagă şi adesea îşi spunea: dacă ei, oameni învăţaţi, vin din ţinuturi bogate în pustietatea asta, căutând necunoscutul şi încercând să înţeleagă spiritul demult pierdut, cum aş putea eu să mă plâng? N-ar fi dat deşertul pe toată bogăţia Galileii.

În astfel de clipe gândurile îi fugeau spre mica comunitate de bărbaţi care, cu mii de ani în urmă, începea să desluşească sensul lumii şi calea desăvârşirii personale. Erau esenienii (N.1), cei care îi bântuiau adesea visele, făcându-l să se trezească urlând şi plin de sudoare. O să încerce să-i uite, să-i lase în lumea lor, să-şi şteargă din memorie textele la care aceştia lucrau cu atâta grabă de parcă cerul avea să cadă pe pământ. Voia să dea uitării vocile care îi şopteau vorbe de neînţeles, vorbe într-un grai străin pe care le auzise doar la bunii lui. Nici pe ei nu-i înţelegea. Şi-ar fi dorit măcar o dată să ştie ce-i spuneau. Se întreba adesea: oare despre ce vorbesc, ce vor să-mi spună? Oare arşiţa zilei îmi trimite visele acestea teribile? 

Oare vocile lui Azazel nu mă lasă să mă odihnesc ? Oare demonii din pustie mă bântuie şi mă ademenesc?