La şaisprezece ani, Patsy crede că îşi găseşte fericirea în braţele lui Chaïm Yarden, tânăr soldat israelian de origine yemenită. Părăseşte totul pentru a-l însoţi la Tel Aviv. La douăzeci şi doi de ani, devenită mamă a trei copii, îşi dă seama că este prizoniera unui bărbat violent şi cu un caracter necontrolabil. Umilită, bătută, reuşeşte totuşi să se elibereze. Ca urmare, el jură să-i „distrugă viaţa”. Şi aproape că izbuteşte. La 11 decembrie 1986 îi răpeşte pe cei trei copii ai lor. Până să-şi regăsească fiul şi cele două fiice, în Statele Unite, Patsy va trebui să îndure şase ani de suferinţe şi de lacrimi şi o interminabilă urmărire prin întreaga lume. Mă îndrept singură spre parc. 

O nouă sâmbătă, un nou Sabat în Stanford Hill. Este vară, ziua este pe sfârşite, dar căldura persistă. Parcul este aproape pustiu. Zăresc în depărtare un grup de şase sau şapte fetiţe. Le depăşesc cu câţiva paşi apoi, brusc, trupul meu reacţionează. Mă străbate un fior, inima îmi bate cu putere, mă cuprinde ameţeala, de parcă un pumn m-ar fi izbit în plină faţă. Moriah? Oare privirea mi s-a întâlnit cu cea a lui Moriah? Beată de emoţie, înaintez încet, ca să nu-i sperii pe copii, înaintez, înaintez, apoi, în cel mai firesc mod posibil fac o întoarcere în loc, asemenea unei persoane care se plimbă fără o ţintă anume, dar în realitate sunt moartă de spaimă. Când a dispărut, Moriah avea patru ani. Acum are şase. Pentru a-i cerceta faţa fără ostentaţie, trebuie să mă apropii de acest copil la mai puţin de doi metri. Fetiţa se află în mijlocul grupului.