Capitolul 1

 17 iunie 1972. Sâmbătă dimineaţă, ora 9. Era mult prea devreme ca să sune telefonul. Woodward a bâjbâit după receptor, apoi s-a dezmeticit brusc. La celălalt capăt al firului era responsabilul ediției locale a ziarului Washington Post. Cu puţin timp înainte, în aceeași dimineaţă, cinci indivizi fuseseră arestaţi în timp ce dădeau o spargere la sediul Partidului Democrat, asupra lor fiind găsite aparate de fotografiat și dispozitive electronice. Woodward era chemat la redacţie. Woodward lucra la Post de numai nouă luni și era mereu în căutarea unui subiect tare pentru zilele de sâmbătă, însă ceea ce i se oferea acum nu părea prea ofertant. O spargere la sediul Partidului Democrat semăna prea mult cu cea mai mare parte a subiectelor de care se ocupase până atunci – articole de investigaţie despre restaurante care nu respectau regulile de igienă și despre acte mărunte de corupţie în rândul poliţiștilor. Woodward se gândea că depășise acel stadiu; tocmai terminase o serie de articole despre atentatul asupra guvernatorului statului Alabama, George Wallace. Acum însă, din câte se părea, se întorsese exact în punctul de unde pornise. 

Woodward a ieșit din garsoniera în care locuia, în centrul Washingtonului, și s-a îndreptat către redacţia ziarului Post, aflată la șase cvartale distanță. Sala uriașă care adăpostea redacţia de știri a ziarului – având o suprafaţă de aproximativ 2 000 de metri pătraţi, cu birouri viu colorate, așezate în șiruri de-a lungul unei mochete imense, cu izolație fonică – era de regulă liniștită în dimineţile de sâmbătă. Sâmbăta era o zi dedicată prânzurilor prelungite, treburilor rămase neterminate din cursul săptămânii sau lecturii suplimentelor de duminică. 

Când s-a oprit la recepție ca să-și preia corespondenţa și mesajele telefonice, Woodward a remarcat agitaţia neobișnuită din departamentul responsabil cu știrile de ultimă oră. S-a apropiat de biroul responsabilului ediției locale și a aflat cu surprindere că cei cinci indivizi nu dăduseră spargerea în biroul local al Partidului Democrat, ci chiar în sediul Comitetului Naţional Democrat din complexul Watergate, ale cărui apartamente erau închiriate drept birouri. Era un loc neobișnuit pentru democraţi. Opulența complexului Watergate, aflat în centrul Washingtonului, pe malul Potomacului, era specifică republicanilor din Union League Club. Printre chiriași se numărau fostul procuror general al Statelor Unite, John N. Mitchell, acum director al Comitetului pentru Realegerea Președintelui; fostul secretar al Comerţului, Maurice H. Stans, director financiar în campania prezidențială; președintele republicanilor, senatorul Robert Dole din Kansas; secretara președintelui Richard Nixon, Rose Mary Woods; și Anna Chennault, văduva liderului Flying Tigers („Tigrii Zburători“), pilotul de elită Claire Chennault, și tot‐ odată o respectată gazdă a republicanilor; plus multe alte figuri cu greutate ale administraţiei Nixon.