Am reunit în acest volum patru texte, dintre cele mai puternice şi mai personale, ale Simonei Weil. În fond, toate scrierile ei sînt puternice şi personale fiindcă Simone Weil era, în gîndirea sa spirituală, o pasionată, o intransigentă care nu accepta să se fIXeze pe altceva decît pe rădăcina realului. Pentru ea, marile texte sacre (Bhagavad-Gîta, Upanişadele, Tao Te King şi Evangheliile), înţelepciunea greacă ori egipteană, ca şi frumuseţea lumii ori nenorocirea erau hrană: le "mînca" cu aceeaşi foame, le asimila cu acelaşi curaj intelectual, le interpreta cu aceeaşi inflexibilă dorinţă de binele absolut; şi cu aceeaşi temerară, neînduplecată abordare personală. Camus, unul dintre primii ei editori, spunea că "uimitoarea ei inteligenţă era incapabilă de un singur lucru, anume de frivolitate"; Cioran considera pe drept cuvînt că era lipsită de umor, ceea ce i-a permis progrese atît de speciale în viaţa spirituală. ,,Mistica şi umorul nu merg împreună", socotea el. Chiar dacă lucrurile nu stau chiar aşa întotdeauna (enigmele Zen sînt o dovadă), Simone Weil avea într-adevăr o vehemenţă de tragedie greacă, îmbinată de altfel cu o limpezime platoniciană. Dar pentru ea, aceste referinţe participau la strălucirea aceleiaşi universale, dintotdeauna prezente, lumini christice. Cele patru texte reunite aici au totuşi un spor de intensitate dat fiind că ele confruntă un angajament interior total, deja activ, cu problema deciziei faţă de un angajament spiritual exterior. Cînd, în 1940, ajunge la Marsilia în refugiu, Simone Weil e interesată de interlocutori în domeniul chestiunilor religioase şi spirituale. Printr-o prietenă catolică îl cunoaşte în vara anului următor pe părintele dominican J.-M. Perrin; înfăţişarea ascetică, blîndeţea, bunătatea lui o cuceresc, îi inspiră încredere şi o filială prietenie. Are loc o interesantă întîlnire între o intelectuală pasionată de strălucirea universală a Adevărului, de expresiile lui în diferitele tradiţii, de coerenţa acestor expresii, şi un foarte generos preot creştin, dedicat în primul Iind mîntuirii indivizilor.