Giovanni Falcone a fost un magistrat italian specializat în instrumentarea delictelor Cosa Nostra. Falcone a fost unul din principalii organizatori ai Procesului Maxi care a început pe 10 februarie 1986 și s-a terminat pe 16 decembrie 1987. Din 474 mafioți acuzați inițial, 360 au fost condamnați pentru crime grave, inclusiv 119 in absentia. Unul din cei mai importanți factori în proces a fost mărturia lui Tommaso Buscetta, primul mafiot sicilian care a devenit informator. Cu Falcone a preferat Buscetta să vorbească atunci când a denunțat secretele Mafiei, pentru că, după cum însuși Buscetta a susținut ulterior, în timp ce alți magistrați și detectivi l-au luat de sus, Falcone l-a tratat cu respect.

Falcone a fost ucis împreună cu soția sa, Francesca Morvillo (ea însăși magistrat), și trei polițiști: Rocco Di Cillo, Antonio Montinaro, Vito Schifani, în Capaci pe autostrada dintre Aeroportul International Palermo și orașul Palermo pe 23 mai 1992. Mașina în care călătorea a fost aruncată în aer de o bombă care fusese plasată într-un șanț săpat pe marginea drumului. Când a trecut peste bombă, conducea cu aproximativ 160 km/h.

Inamicul numărul unu al mafiei: această etichetă îl va însoţi peste tot în viaţă. Luptător inirat deja în legendă, judecătorul Giovanni Falcone, în vârstă de 52 de ani, şi-a petrecut 11 ani lungi din viaţă purtând, din biroul-bunker de la Palatul de Justiţie din Palermo, un război deschis sau subteran împotriva Cosei Nostra. Dovadă stau destăinuirile sale. Ele nu au pretenţia unui U-slament. Nici a unor lecţii. Cu atât mai puţin ca s;1 apară ca un erou: „Nu sunt Robin Hood, glumeşte el; nici măcar un Kamikadze; cu atât mai I>11 (i 11 un misionar. Nu sunt decât un servitor al Statului care activează intr-un teritoriu ostil. “ \st fel, relatarea experienţei sale se vădeşte a fi un fel de paranteză dedicată reflecţiei, un bilanţ, o perioadă de timp neutră înainte de a-şi asuma noi responsabilităţi: la 13 martie 1991, Giovanni Falcone a fost numit director al Afacerilor penale în Ministerul de Justiţie de la Roma. D eparte de Palermo. A părăsit capitala siciliană cu tot ce însemna ea, o viaţă blindată, atmosfera apăsătoare a Palatului de Justiţie, zorile care îl prindeau citind şi recitind mărturiile unor pentiti *, în spatele draperiilor groase în biroul bine protejat, traseele sinuoase cu escortă şi sirene urlând; schimbarea acestui mod de viaţă a reprezentat deci pentru judecătorul Falcone un fel de uşurare. Dar nu îşi făcea nici un fel de iluzie, dovadă atentatul eşuat din 29 iunie 1989 - cincizeci de încărcături explozive ascunse printre stânci la o distanţă de douăzeci de metri de locuinţa sa de vacanţă: „Desigur, nu m-au omorât încă. Dar cercul nu s-a închis. Contul meu cu CosaNostra rămâne deschis. Ştiu că nu se va încheia decât odată cu moartea mea, naturală sau nu.“ Tommaso Buscetta, celebrul pentito mafiot, îl avertizase doar la începutul mărturisirilor sale: „Vor încerca mai întâi să mă omoare pe mine, iar apoi va veni şi rândul dumitale. Nu se vor lăsa până ce nu vor reuşi. “