De câteva zeci de ani deja, atenţia istoricilor s-a îndreptat mai degrabă asupra perioadelor lung� ca şi cum, dedesubtul peripeţiilor politice şi diferitelor episoade ale acestora, ei ar fi căutat să scoată în evidenţă echilibrele stabile şi greu de distrus, procesele ireversibile, organizările constante, fenomenele tendenţiale ce-şi ating punctul culminant şi-şi inversează sensul după continuităţi seculare, mişcările de acumulare şi saturările lente, marile socluri nemişcate şi mute pe care Încâlceala naraţiunilor tradiţionale Ie acoperise cu un strat gros de evenimente. Pentru ducerea la bun sfârşit a unei astfel de analize, istoticii dispun de instrumente pe care în parte şi le-au confecţionat ei înşişi, în parte le-au primit: modelele creşterii economice, analiza cantitativă a fluxurilor înregistrate de schimburi, profilurile creşterilor şi regresiunilor demografice, studiul climei şi oscilaţiilor ei, reperarea constantelor sociologice, descrierea ajustărilor tehnice, a răspândirii şi persistenţei lor. Aceste instrumente le-au pem1is să deosebească, în câmpul istoriei, straturi sedimentare diferite; succesiunile lineare, care făcuseră până în acel moment obiectul cercetării, au fost înlocuite de un joc de rupturi în profunzime. De la mobilitatea politică şi până Ia lentorile caracteristice „civilizaţiei materiale", nivelµrile de analiză s-au înmulţit: fiecare cu rupturile lui specifice, cu un decupaj ce-i aparţine în exclusivitate; şi, pe măsură ce coborâm către soclurile cele mai profunde, ritmurile devin din ce în ce mai lente. Sub istoria zbuciumată a guvernărilor, războaielor şi perioadelor de foamete, se profilează istorii aproape imobile pentru privire - istorii cu pantă lină: istotia drumurilor maritime, istrnia grâului sau a minelor de aur, istoria secetei şi a irigaţiilor, istoria asolamentului*, istoria echi librului, cucerit de specia umană, între foame şi înmulţire. Vechile întrebări ale anal izei tradiţionale (ce legătură se cuvine stabilită între evenimente disparate? Cum poate fi determinată o succesiune necesară între ele? Care este continuitatea ce le traversează sau semnificaţia de ansamblu pe care ele sfârşesc prin a o fom1a? Se poate defini o totalitate, sau trebuie să ne limităm la reconstituirea unor înlănţuiri ?) sunt înlocuite de acum înainte cu interogaţii de un cu totul alt tip: Ce straturi se cer delimitate unele de altele? Ce tipuri de serii trebuie instaurate ? Care sunt criteriile de periodizare pe care va trebui să le adoptăm pentru fiecare în parte? Ce fel de sistem de relaţii ( ierarhie, dominaţie, etajare, detem1inare univocă, cauzalitate circulară ) poate fi descris între ele? Care sunt seriile de serii ce pot fi stabilite? Şi în ce fel de tablou, cu cronologie amplă, pot fi determinate suite distincte de evenimente ? Or, aproximativ în aceeaşi epocă, în discipl