M-am gândit să-ți scriu ție pentru că ea mi-a zis. Mi-a zis că știi să asculți și că înțelegi și că la o petrecere n-ai încercat să te culci cu tipa aia, chiar dacă ai fi putut să o faci. Te rog, nu încerca să ghicești cine este ea, pentru că atunci ai putea să-ți dai seama și cine sunt eu, și chiar n-aș vrea asta. Nam să folosesc nume adevărate, am să inventez altele sau am să folosesc unele banale — asta ca să te împiedic să dai de mine. Tot din motivul ăsta nu mi-am scris nici adresa pe plic. Dar n-am făcut-o cu nicio intenție rea. Sincer. Doar am nevoie să știu că cineva acolo ascultă și înțelege și nu încearcă să se culce cu tipe, chiar dacă i s-ar ivi ocazia. Am nevoie să știu că există și astfel de oameni. Cred că, dintre toți, tu ești singurul care înțelege, fiindcă dintre toți, tu ești singurul care trăiește cu adevărat și își dă seama ce înseamnă asta. Cel puțin, sper că e așa, pentru că oamenii vin la tine ca la un prieten pe care se pot baza — nu e deloc complicat. Cel puțin, asta am auzit. Așadar, asta-i viața mea. Vreau să știi că sunt și fericit și trist, și mă chinui să înțeleg cum vine asta. Poate că familia mea e de vină pentru felul în care mă simt, mai ales după ce anul trecut, în primăvară, prietenul meu Michael n-a mai venit la școală și am auzit vocea domnului Vaugh în difuzoare.