Descarcă Sub Dom de Stephen King gratis PDF ambele volume, vol1 + vol 2, vol1 si vol 2

Privit de la şapte sute de metri altitudine, unde Claudette Sanders lua o lecţie de pilotaj, oraşul Chester’s Mill lucea în lumina dimineţii ca o pizza abia scoasă din cuptor şi pusă la răcit. Maşinile se târau încet pe Main Street, reflectând razele de soare. Turla Bisericii Congo arăta destul de ascuţită ca să străpungă cerul fără nori. Soarele gonea pe suprafaţa râului Prestile survolat de avionul Seneca V, atât aparatul de zbor, cât şi apa străbătând oraşul pe aceeaşi direcţie, în diagonală. 

— Chuck, cred că văd doi băieţi lângă Peace Bridge! Pescuiesc! Încântarea cu care vorbise o făcu să râdă. Lua lecţiile de zbor graţie soţului ei, care era Primul Ales al oraşului. Deşi considera că, dacă Dumnezeu ar fi vrut ca omul să zboare, lar fi înzestrat cu aripi, Andy era un om foarte uşor de înduplecat şi, până la urmă, cedase rugăminţilor lui Claudette. Experienţa îi plăcuse din primul moment. Ceea ce simţea acum, însă, nu mai era simplă plăcere, ci un adevărat extaz. Astăzi, era prima oară când înţelegea cu adevărat măreţia zborului. Farmecul lui. Chuck Thompson, instructorul, atinse uşor manşa, apoi îi arătă tabloul de bord.

 — Nu mă îndoiesc, spuse el, dar hai, totuşi, să ţinem maşinuţa asta în aer, Claudie, OK? 

— Scuze, scuze! 

— Nu face nimic. Învăţa oamenii să piloteze de ani de zile şi-i plăceau elevii ca ea, mereu dornici să afle ceva nou. Chiar dacă, nu peste mult, avea să-l coste pe Andy Sanders o sumă piperată; Claudie adora avionul Seneca şi-şi exprimase dorinţa de a avea şi ea unul la fel, dar nou. Aşa ceva ar fi ajuns cam la un milion de dolari. Fără a fi tocmai o răsfăţată, Claudie Sanders avea incontestabil nişte gusturi destul de scumpe, căruia norocosului de Andy se pare că nu-i era deloc greu să i le satisfacă. Şi lui Chuck îi plăceau asemenea zile: vizibilitate nelimitată, nicio adiere de vânt, condiţii de instructaj perfecte. Cu toate astea, aparatul se clătină uşor, când Claudie îl redresă. 

— Ţi-a pierit cheful. Revino-ţi! Hai la o sută douăzeci. S-o luăm pe Şoseaua 119. Şi coboară la trei sute. Claudie se conformă, iar zborul redeveni perfect. Chuck se relaxă. Trecură peste magazinul de maşini vechi al lui Jim Rennie şi lăsară oraşul în urmă. De-o parte şi de alta a Şoselei 119 se întindeau câmpii şi copaci învăpăiaţi de culoare. Umbra cruciformă a avionului aluneca în lungul asfaltului, atingând scurt cu aripa un drumeţ cu un rucsac în spate. Omul ridică privirea şi le făcu un semn de salut cu mâna. Chuck îi răspunse, deşi ştia că n-avea cum să-l vadă. 

— Ce zi al naibii de frumoasă! exclamă Claudie. Chuck râse. Mai aveau de trăit încă patruzeci de secunde.