DUREREA PE CARE O RESIMT TOATE ACESTE PERSOANE ESTE UNA DEOPOTRIVĂ PERSONALĂ ŞI PROFUNDĂ. ESTE POSIBIL CA ŞI TU ÎNSUŢI SĂ FII DE ACORD CU UNA SAU ALTA DINTRE AFIRMAŢIILE MENŢIONATE MAI SUS. SAU, AŞA CUM SPUNEA ODATĂ CARL ROGERS: „CEEA CE ESTE EXTREM DE PERSONAL ESTE, ÎN ACELAŞI TIMP, ŞI EXTREM DE GENERAL."1 Este evident că există unii oameni care chiar sunt implicaţi cu trup şi suflet în profesia lor, oameni care muncesc cu spor şi sunt stimulaţi de însăşi activitatea pe care o desfăşoară... dar aceştia sunt mult prea puţini. Mi s-a întâmplat adesea să pun următoarea întrebare când mă aflam în faţa unui public numeros: 

„Câţi dintre dvs. sunt de acord cu afirmaţia că marea majoritate a personalului în organizaţia dvs. are mult mai mult talent, inteligenţă, abilitate şi creativitate decât este nevoie, sau chiar decât este voie, în posturile în care lucrează în prezent?" Majoritatea covârşitoare a ascultătorilor îşi ridică mâinile la auzul acestei întrebări, şi acest lucru este valabil pentru grupuri profesionale din toate ramurile industriale, în întreaga lume. Aceeaşi proporţie de auditori recunosc că asupra lor se fac presiuni imense să aibă rezultate mai bune pentru mai puţini bani. Gândiţi-vă o clipă la acest aspect. Oamenii se confruntă în prezent cu o situaţie cu totul neobişnuită, în care li se cere tot mai insistent să producă mai mult pentru mai puţini bani, într-o lume mereu mai complexă, şi aceasta în pofida faptului că pur şi simplu nu li se permite să îşi folosească în munca de zi cu zi o mare parte din talentele şi inteligenţa lor.