Cu mii de ani în urmă, toltecii erau cunoscuți în sudul Mexicului ca un „popor al cunoașterii”. Antropologii vorbesc despre tolteci ca despre un popor sau despre o rasă, dar în realitate aceștia au fost oameni de știință și artiști care au alcătuit împreună o societate al cărei scop era acela de a explora și de a conserva cunoașterea și practicile spirituale ale strămoșilor lor. Maeștrii (nagualii) și adepții lor se adunau la Teotihuacan, orașul antic alcătuit din piramide și situat lângă Mexico City, cunoscut și ca locul în care „oamenii deveneau una cu Dumnezeu”. De-a lungul mileniilor, nagualii au fost forțați să ascundă înțelepciunea ancestrală și să-i păstreze existența în secret. Cucerirea lor de către europeni, la care s-a adăugat folosirea greșită a puterii personale de către o parte din discipoli, i-a silit pe maeștri să ascundă cunoașterea de cei care nu erau pregătiți să o folosească cu înțelepciune sau care ar fi putut să o folosească în scopuri personale și egoiste. Din fericire, cunoașterea esoterică toltecă a continuat să se transmită din generație în generație prin intermediul diferitelor linii spirituale ale nagua-lilor. Deși a rămas acoperită în mister timp de sute de ani, profețiile străvechi au prevestit venirea unei epoci în care oamenii se vor întoarce la înțelepciune. Don Miguel Ruiz, un nagual din linia Cavalerilor Vultu-rului, a fost inspirat să împărtășească astăzi cu noi puternicele învățături ale toltecilor. Cunoașterea toltecă s-a născut din aceeași unitate esențială a adevărului care caracterizează toate marile tradiții ezoterice de pe acest pământ. Deși nu este o religie, ea cinstește memoria tuturor maeștrilor spirituali care au predat vreodată pe acest pământ. Deși nu este o religie, ea pune la loc de cinste toți maeștrii spirituali care și-au răspândit vreodată învățăturile pe planeta noastră. Deși vorbește despre spirit, cel mai bine poate fi caracterizată ca o cale a vieții, a fericirii și a iubirii.