Johnnic Carrc sc trezi dintr-o scurta aţipeală. Glasul
femeii urmase unei profunde plăceri carnale. După cîtcva clipe
î$i dădu seama despre ce era vorba: limba ci fierbinte lăsa în
urmă o dîră de răceală.
îşi mişcă uşor trupul musculos. Senzaţia era tulburătoare.
Schiţă un surîs în coltul gurii, amintindu-şi ce bine sc
pricepea această femeie să-i stîrncască simţurile. Deschise
ochii de un albastru adînc şi întinse mîna, înccpînd să se
joace cu cîrlionţii ei de culoarea mierii.
— Tu nu dormi niciodată? murmură el, încă somnoros.
O cunoscuse pc Mary Holm cu două zile în urmă, la
Kelso, într-un han de ţară, unde trăsese împreună cu trupa ci
dc acrobaţi. Ea îl privise foarte insistent, apoi venise lîngă
el Johnnie se amuza urmărind cum oamenii lui joacă zaruri.
— Mă cheamă Mary, spusese fata, fixîndu-1 pe lordul cel
înalt $i brunet cu ochi în care se citea o invitaţie clară.
După o lungă după-amiază în care tot gustase din rezerv*
specială dc coniac franţuzesc a lui Wat Harden, el aruncas
o ocheadă spre sînii ademenitori ai fetei, apoi privind scurt
chipul ci numai zîmbet, spusese:
— Mă pregăteam să plec acasă. Ti-e foame?
Din acea zi dc marţi, rămăseseră în pat aproape tot timpul.
— Dacă n-ar trebui să plecăm vineri la Berwick, dragul meu
Johnnie, vorbi tînăra femeie, ridicînd fruntea spre lordul dc
Ravcnsby cu un surîs vesel şi lipsit de ruşine, mi-aş îngădui
şi cu să dorm. Dar cine ştie dacă voi mai întîlni vreodată un
bărbat ca tine?