Nu l-am observat pe Lucas înainte de noaptea aceea. De parcă nu
existase și apoi, deodată, era pretutindeni.
Tocmai evadasem de la petrecerea de Halloween, încă în toi, în urma
mea. Strecurându-mă printre mașinile înghesuite în parcarea din spatele
casei frăției fostului meu iubit, i-am trimis un mesaj pe mobil colegei de
cameră. Noaptea era senină și caldă – o vară indiană în stil tipic sudist.
Pe ferestrele larg deschise ale casei, muzica tuna peste stradă, punctată cu
ocazionale explozii de râs, provocări de beție și cereri de încă un rând.
În calitate de șofer de serviciu pentru seara asta, era responsabilitatea
mea s-o aduc pe Erin înapoi la cămin, în capătul celălalt al campusului,
întreagă, indiferent dacă eu mai suportam sau nu să mai rămân la
petrecere. Mesajul meu îi spunea să mă sune sau să-mi trimită un SMS
când avea să fie gata de plecare. După modul în care ea și iubitul ei, Chaz,
făcuscră un număr de dirty dancing alimentat din plin de tequilla, înainte
să se ia de mână și să urce împleticit scările până în camera lui, probabil că
n-avea să mă sune până mâine. Am chicotit la gândul defilării pe Aleea
Rușinii pe care avea s-o îndure de la porticul intrării până la carnioneta
mea. in acest caz.
Am apăsat butonul send și m-am apucat să scormonesc prin geantă după
chei. Luna era prea acoperită de nori și ferestrele bine luminate ale casei
erau prea departe ca să se vadă ceva în capătul îndepărtat al parcării.
Trebuia să mă descurc pe pipăite. Înjurând când un creion mecanic m-a
înțepat în vârful degetului, am bătut dintr-un picior încălțat în stiletto,
aproape sigură că-mi dăduse sângele. Odată ce-am avut cheile în mână,
mi-am supt degetul; gustul ușor metalic mi-a confirmat că-mi străpunsese
pielea.