Lady Willow de Bedlington a^teptase clipa aceasta intreaga ei viata. II strangea cu putere de mana pe tatal ei §i se balansa de pe un picior pe altul, atat de emotionata, meat se temea ca. avea sa faca pe ea. In sfar^it, dupa §ase ani de sperante ?i rugaciuni, urma sa aiba ?i ea o mama a ei. Arunca o privire furi^a spre tatal ei. Era la fel de chipe? ca regele Edward, a§a cum statea, inalt £i drept, in curtea castelului lor, in tunica peste care purta o pelerina stacojie stransa la mijloc cu o C e n tu ra . Pelerina i-o fi fost cam jerpelita, iar teaca sabiei lipsita de luciu, insa Willow ii sarise in brate §i-i pieptanase barba ro^cata cu reflexe aurii cu doar cateva clipe inainte ca trambita heraldului sa anunte ca se trasura logodnicei sale se apropia. -Tata? ?opti ea din coltul gurii, pe cand a^teptau ca trasura insotita de un alai de cavaleri sa urce colina pana sus. -Da, printesa? raspunse el, aplecandu-?i capul spre ea. - O s-o iube^ti pe Lady Blanche a^a cum ai iubit-o pe mama? -N-o sa mai iubesc nici o alta femeie a?a cum am iubit-o pe mama ta. Willow il stranse u§or de mana, mi?cata de dorul dulce-amarui pe care il trada expresia lui. El ii facu cu ochiul, fara prea mare tragere de inima. -Dar va fi pe plac regelui sa. ma vada casatorit cu o vaduva nobila, cum e Blanche. Sotul ei a fost ucis in batalia care m-a facut pe mine neputincios in a-mi folosi bratul cu care tin sabia. A?a ca ea are nevoie de un sot cu titlu, iar mie imi trebuie zestrea generoasa pe care i-o va da regele. Apoi continua, leganandu-i — T "iresa Medeiros — mana: Gande^te-te ce bine va fi, Willow, sa fim iar in gratiile regelui! Burtica ta n-o sa mai mormaie ca un ursulet. O sa avem in fiecare seara vanat proaspat la masa. N-o sa mai fim nevoiti sa vindem nici una dintre comorile mamei tale. Chiar §i numai venitul de pe lemnul din padurile lui Blanche ne va umple cu varf §i indesat cuferele pentru ani intregi de acum inainte! Willow se prefacea ca era incantata, dar pe ea n-o interesau deloc beneficiile de pe urma lemnului, nici cuferele care dadeau pe dinafara. Spera doar ca Lady Blanche sa aiba nevoie de o fetita tot atat de mult pe cat avea ea nevoie de o mama. N-ar fi fost in stare sa indure absentele indelungate ale tatalui ei de la castel din ultimele luni daca nu ar fi §tiut ca scopul acestora era sa-i aduca o noua mama. Faptul ca tanjea dupa o mama era singurul lucru pe care-1 tainuise vreodata de el. Adevarul e ca de cele mai multe ori se simtea absolut multumita sa fie fetita tatei. Era incantata sa-i > > > carpeasca, a§a cu stangacie, gaurile din ciorapii jerpeliti. Era incantata sa-1 certe cand pleca fara pelerina in toiul iernii §i sa-i dezghete cu sarutari barba plina de ace de gheata atunci cand se intorcea. Era multumita sa chicoteasca plina de incantare cand el o numea „printesa lui“ §i-i rava^ea buclele negre. Nu o deranja niciodata ca mancarea lor de fasole era mai mult zeama decat fasole daca putea sa adoarma cu capul pe umarul lui dupa ce o desfatase cu o poveste din Biblia scrisa de mana care ii apartinuse mamei ei. Era singura carte pe care tatal ei refuzase s-o vanda. Abia dupa ce Willow se cuibarise pe mormanul de paie din fata focului, cu ogarii castelului cuibariti in jurul ei, gandurile incepusera sa-i rataceasca, inchipuindu-^i cat de bine urma sa fie sa aiba o mama care sa-i pieptene parul §i sa-i cante un cantec de leagan in timp ce se lasa furata de somn. Il trase din nou de mana pe tatal ei. -Lady Blanche o sa ma iubeasca? - Sigur ca da, draga mea! Cum ar putea cineva sa n-o iubeasca pe printesa tatei? De data asta, tatal ei n-o mai privi, ci ii stranse mana tare, aproape dureros de tare.