Aerul nopţii era sufocant din cauza căldurii, iar valurile mării atingeau uşor plaja presărată cu pietricele. Un paznic se afla pe pontonul de lemn, dar, deşi era trecut de ora zece, luna nu se vedea pe cer. Prin urmare, bărbatul cu mitraliera AK-47 nu-1 observă pe Samuel Carver înotând în apele Adriaticii şi nici măcar nu-1 auzi ieşind la suprafaţă direct sub ponton, chiar la picioarele sale. încet, în linişte, Carver se îndreptă spre mal, unde apa nu A mai era deloc adâncă. îşi scoase masca, înotătoarele şi vesta de salvare de care-i era prins tubul de oxigen. Agăţă masca şi înotătoarele de inelele în formă de D din lateralul vestei, apoi coborî încet echipamentul de scafandru înapoi în apă, lăsându-1 să plutească pe mare. Carver aşteptă până când auzi sunetul elicopterului în depărtare, apoi se întoarse în locul de unde plecase, la baza scării care ducea spre mare, în direcţia pontonului unde apa era mai adâncă. Se baza pe instinctele sale. Când elicopterul urma să-i treacă pe deasupra capului, omul de pe ponton avea să privească în sus. Oricine ar fi făcut la fel, mai ales dacă la bord era şeful lui. Doi săculeţi din material impermeabil se conturau pe coapsele lui Carver. Pe măsură ce zgomotul elicei devenea tot mai puternic, Carver deschise unul din săculeţi şi scoase un pistol cu aer comprimat, din cele folosite de veterinari. Lăsă luminile strălucitoare de aterizare ale elicopterului să-i treacă pe deasupra capului, apoi respiră adânc, se prinse de scară şi se trase în sus