— Tu nu vezi că maică-ta e moartă? Unchiul meu mi-a arătat-o pe Mami în faţa chiuvetei, înaltă, dreaptă, prea palidă. Tocmai termina de şters vasele, punând o farfurie în vârful grămezii. 

— Moartă? am murmurat. 

— Moartă! Cu vocea lui cavernoasă, unchiul a repetat cuvântul cu atâta violenţă, încât acesta, mai greu decât un corb, a umplut bucătăria, s-a lovit de mobile, a sărit în pereţi, s-a izbit de tavan, după care a fugit pe fereastră pentru a-i ataca pe vecini; gutural, strident, răguşit, sunetul s-a spart în cioburi de ecou în curte. Liniştea s-a refăcut sub pâlpâitul becului. Croncănitul nu a atins-o pe Mami, care, absorbită, se apucase de acum să îşi numere farfuriile. Mi-am muşcat buzele la gândul că suferea o nouă criză de calculită

 – în ultima vreme, de fiecare dată când făcea inventarul, o ţinea aşa ore în şir. 

— Moartă, băiete, moartă. Maică-ta nu mai reacţionează la nimic. 

— Dar mişcă! 

— Te laşi păcălit de un detaliu. Mă pricep bine la stârvuri, zeci am observat pe la noi. 

— Pe la noi? 

— În sat la noi. 

— La tine-acasă, vrei să zici! Pentru Mami şi pentru mine, acasă e aici!

 — La Naşpaville? 

— Ba la Miştoville! Locuim în Miştoville!1 

1. În original, Mocheville („Oraşul urât“) şi Belleville („Oraşul frumos“), termenul din urmă fiind şi numele unui cartier al Parisului. (N. tr.) Ţipasem. Nu suportam ca unchiul să dispreţuiască ceea ce mie-mi umfla orgoliul, Parisul, caracatiţa căreia îi eram o tentaculă, Parisul, capitala Franţei, Parisul, cu bulevardele lui, cu inelele de centură, cu dioxidul de carbon, cu ambuteiajele, manifestaţiile, poliţiştii, grevele lui, cu Palatul Élysée, cu şcolile, liceele, şoferii lui care lătrau unii la alţii, cu câinii care nu mai lătrau deloc, cu bicicletele perfide, cu arterele centrale, cu acoperişurile cenuşii sub care se ascund porumbei gri, pavajul sclipitor, asfaltul moale, magazinele zornăitoare, băcăniile nocturne, gurile de metrou, damfurile furioase ale canalelor, atmosfera de mercur de după ploaie, crepusculele trandafirii de atâta poluare, felinarele portocalii, chefliii, pofticioşii, golanii, beţivii lui. Cât despre Turnul Eiffel, uriaşul nostru paşnic, dădaca de oţel care veghea asupra noastră, oricine nu-l onora cum se cuvine comitea un delict, după părerea mea