Titlu Cele noua vieti ale lui Chloe King - Vol 1 - Caderea

Autor Liz Braswell
Categorie Ficțiune
Subcategorie Literatura contemporană

descarca-liz-braswell-cele-noua-vieti-ale-lui-chloe-king-vol-1-caderea-pdf

El nu obosea niciodată; nici nu-i pierdea urma. Cel puţin, după ce-l zărise pentru prima oară, acum o oră, în bar, când i se ridicase mâneca, scoţând la iveală un complicat tatuaj negru. Spirale şi înflorituri de tuş şi ţesuturi cicatrizate, alcătuind cuvintele familiare: Sodalitas Gladii Decimi – Ordinul A Zecea Lamă. Aşa că ea o luă la fugă. Inspiră adânc şi privi înainte, sărind peste mormane de gunoaie şi băltoace cu precizia unui acrobat, propulsată de groaza ei. Spre ce stradă ar putea să dea aleea aceasta? Oare o exista prin apropiere vreun loc public – chiar şi o benzinărie deschisă nonstop – în care să fie în siguranţă? În cele din urmă, mirosul de aer liber, umed, îi semnală că avea în faţa ei o cale de ieşire: o poartă cu sârmă ghimpată deasupra bloca aleea la celălalt capăt. Se pregăti să sară, cu urechile ţiuindu-i de apropierea triumfului şi a libertăţii. Deodată, simţi o arsură în gamba stângă, sfredelindu-i muşchiul. Se agăţă de poartă, cu piciorul balansându-se inutil sub ea. Încercă să se ridice în mâini, însă un zbârnâit aproape surd îi anunţă un al doilea atac. Într-o clipă, se prăbuşi. —Te-am prins, mă tem, rosti o voce enervant de calmă. Se strădui cu disperare să se târască pe pământ, mai departe de el… numai că nu avea unde. — Nu… te rog, scânci, lipindu-se cu spatele de un zid. Nu sunt ceea ce crezi. Nu sunt rea… — Sunt convins că nu crezi că eşti. Auzi zgomotul unei lame, fină şi micuţă, ca de pumnal, smulsă din teacă. — Eu niciodată… nu i-aş face vreun rău nimănui. Te rog! El îi tăie beregata. — Id tibifacio, Deus – Pentru tine o fac, Doamne-, şopti, ducându-şi mâna stângă în dreptul inimii, cu degetul mare pe centrul pieptului, îndreptat în sus. Un uşor suspin scăpă de pe buzele fetei muribunde; un fir subţire de sânge i se scurse pe gât. Urme minuscule lăsate de un asasin expert. El îşi înclină capul. — Din credinţă faţă de Ordinul A Zecea Lamă. Pater noster, rex gentius. Îi potrivi capul fetei, astfel încât să pară că stă mai comod, şi-i închise ochii. Pe urmă, şterse mica lamă din argint cu o batistă, se aşeză turceşte şi aşteptă. Când ea se va trezi, o va omorî încă o dată.