A fost odată ca niciodată, pe când soarele răsărea deasupra albiilor şi câmpiilor Etiopiei, o tânără maimuţă care-şi pierdea vremea într-un copac. Nu avem de unde să ştim ce făcea sau la ce se gândea în ziua cu pricina. Probabil chibzuia să-şi caute ceva de mâncare sau să-şi găsească un partener sau poate cerceta copacul de alături ca să vadă dacă nu era cumva mai potrivit. Cert este că n-avea de unde să ştie că ziua aceea urma s-o transforme în cea mai cunoscută reprezentantă a speciei ei din toate timpurile - chiar dacă i-ar fi putut spune cineva, noţiunea de „faimă" n-ar fi avut nicio noimă pentru ea. Nu ştia nici că se afla în Etiopia, pentru că aveau să mai treacă milioane de ani până să aibă cineva ideea măreaţă să traseze linii pe o hartă şi să dea formelor rezultate nume pentru care să putem purta războaie. Maimuţa şi suratele ei erau puţin diferite de celelalte maimuţe care trăiau pe-atunci: şoldurile şi membrele inferioare aveau ceva neobişnuit, care le permitea să se mişte într-un fel inedit. Aceste maimuţe începeau să coboare din copaci şi să umble pe două picioare cât ţinea savana: modificarea iniţială care va duce, în timp, la voi, la mine şi la toate persoanele de pe planeta asta. Maimuţa nu ştia, dar trăia aproape de începutul uneia dintre cele mai remarcabile poveşti de pe faţa pământului. Se anunţau zorii marii peregrinări a speciei umane.