Descarca Istoria lumii. Din preistorie pana in prezent de J.M. Roberts in format pdf.

John Roberts a fost un istoric remarcabil, iar istoria lumii într-un singur volum publicată de el este probabil cea mai bună dintre cele scrise în limba engleză. Când am citit-o prima dată, în adolescenţă, pe vremea când locuiam într-un oraş mic, am fost marcat de amploarea proiectului: Roberts nu doar prezintă istoria, ci o povesteşte; el trasează conturul general al dezvoltării omului fără a pierde din vedere marile poveşti care au contribuit la progresul umanităţii. Are talentul de a observa aspecte neaşteptate, abateri bruşte, chestiuni care necesită explicaţii deoarece nu prea se potrivesc cu ceea ce s-a întâmplat anterior. Crede cu tărie în capacitatea de schimbare şi transformare a omului, fără a face însă niciodată istoria teleologică, fără a crede niciodată că un aspect al istoriei noastre indică un singur rezultat posibil. Roberts înţelege complexitatea istoriei, dar şi nevoia de a o prezenta simplu, astfel încât un număr cât mai mare de oameni să aibă şansa de a reflecta asupra lucrurilor ce au creat lumea în care trăim astăzi. Pe scurt, era genul de istoric care doream şi eu să fiu. Mi-a făcut, prin urmare, o deosebită plăcere atunci când, peste mulţi ani, cei de la Penguin m-au rugat să încerc să revăd în întregime capodopera lui Roberts pentru o a şasea ediţie. În 2007, după moartea lui John Roberts, am scris o a cincea ediţie actualizată; s-a dovedit a fi o sarcină extrem de dificilă, întrucât ceea ce trebuia să fac eu era să adaug mici fragmente la o revizuire incompletă pe care o făcuse autorul însuşi chiar înainte de moartea sa, în 2003. Asta m-a făcut să-mi doresc să realizez o versiune integral revăzută, care – deşi respectând cât mai mult posibil intenţiile autorului – să completeze cunoştinţele noastre istorice cu aspecte pe care Roberts nu ar fi avut de unde să le ştie la momentul când a scris cartea.

Ceea ce citiţi acum este, prin urmare, mult mai mult decât o actualizare; este o completare a textului pe baza unor noi cunoştinţe şi noi interpretări. Este, sper, o nouă istorie a lumii pentru un nou secol. Prima ediţie a acestei cărţi a apărut în 1976, Roberts începând să lucreze la ea la sfârşitul anilor 1960. A fost bine primită atât în Marea Britanie, cât şi în America, iar unii critici o numeau deja la acea dată „capodoperă” şi „o istorie a lumii fără rival astăzi”. Unii au considerat-o prea „academică” pentru a atrage un public mai larg (un recenzor o aprecia drept prea „grea” pentru studenţii lui). Alţii au criticat-o – aliniindu-se tendinţei vremii – că ar fi prea „elitistă” sau axată pe ascensiunea Occidentului.

Dar publicul larg a apreciat puterea de sinteză şi stilul lui Roberts; Istoria sa a fost un bestseller chiar de la început, iar de atunci s-au vândut peste o jumătate de milion de exemplare. Cititorii, nu criticii au fost cei datorită cărora a ajuns să fie principala istorie a lumii tipărită astăzi. John Roberts a continuat să-şi revizuiască Istoria de-a lungul mai multor etape ale dezvoltării istoriografice în Marea Britanie, ţara în care a trăit şi a lucrat. Părerile lui nu s-au schimbat prea mult, deşi se pot discerne unele etape în revizuirile textului. Istoria lumii neeuropene a devenit din ce în ce mai importantă pentru el, ca şi începutul epocii moderne (şi în special secolul al XVI-lea). La bătrâneţe, Roberts a fost, poate, mai puţin preocupat de semnificaţia diferenţelor culturale şi de rezultatele cu final deschis ale istoriei decât atunci când era tânăr. Dar acestea nu erau schimbări fundamentale; cea mai mare parte a textului a rămas intactă de la prima ediţie până la a cincea.

Revizuirea unui text pe care îl admiri foarte mult implică un dialog constant (şi extrem de plăcut) cu autorul său. Eu şi Roberts avem aceeaşi părere despre cele mai multe abordări ale istoriei: generalul trebuie să vină înaintea particularului, iar procesele istorice care ne influenţează şi astăzi sunt mai importante decât celelalte (chiar dacă au fost importante la timpul lor). Roberts s-a exprimat foarte bine în prefaţa sa la a cincea ediţie: Am încercat de la bun început să discern, acolo unde a fost posibil, elementele influenţelor generale care au avut cel mai amplu şi mai profund impact, nu doar să adun din nou relatări pe teme în mod tradiţional importante. Am vrut să evit detaliile şi să prezint, în schimb, principalele procese istorice care au afectat cel mai mare număr de oameni, lăsând moşteniri importante pentru viitor, şi să expun comparativ amploarea lor şi relaţiile dintre ele. Nu am încercat să scriu istoriile continue ale tuturor ţărilor importante sau ale tuturor domeniilor de activitate umană şi cred că descrierile exhaustive ale unor fapte ce ţin de trecut îşi au locul într-o enciclopedie… Am încercat să pun accent pe aspectele care păreau importante, nu pe cele pe care le cunoaştem cel mai bine. Ludovic al XIV-lea, oricât de important ar fi fost în istoria Franţei şi a Europei, poate fi tratat, prin urmare, mai pe scurt decât, să spunem, revoluţia chineză. Generalul, principalul, esenţialul. Acestea erau aspectele-cheie ale istoriei lumii scrise de Roberts şi sper să rămână la fel de importante pentru mine cum erau şi pentru el. Atunci când nu suntem de acord (cel mai adesea din cauza unor noi progrese în felul cum înţelegem istoria), dialogul se transformă în diferenţă de opinie, în care de cele mai multe ori eu mă impun (deşi uneori câştigă el, fiind mai încăpăţânat). De pildă, amândoi credem că istoria lumii în perioada dintre secolele al XVI-lea şi XX a fost dominată de ascensiunea Occidentului.

Nu suntem de acord totuşi în ceea ce priveşte rădăcinile acestei „mari accelerări”: Roberts credea că o mare parte a acestora sunt adânci, pornind din Antichitate, în timp ce eu le văd principalele ramificaţii mult mai aproape de suprafaţă, pe la mijlocul mileniului II e.n. Consecinţele practice ale acestui dezacord sunt însă nesemnificative din punctul de vedere al revizuirii: felul cum revizuiesc textul lui Roberts despre Grecia şi Roma nu este influenţat de faptul că eu cred sau nu că predominanţa unor societăţi europene din secolul al XIX-lea a fost cauzată de evoluţii ce-şi au originile în Antichitate. Principalele revizuiri pe care le-am adus la a şasea ediţie sunt următoarele: am rescris unele părţi din cartea întâi pentru a include şi remarcabilele progrese în ceea ce priveşte cunoştinţele arheologice şi antropologice despre viaţa primilor oameni realizate în ultimul deceniu. Am extins analiza Indiei şi a Chinei din cartea a doua până la cartea a patra. Am adăugat noi informaţii privind tiparele majore de migraţie în cărţile a patra şi a şasea şi am revizuit discuţia despre Eurasia Centrală, islamul timpuriu şi sfârşitul Imperiului Bizantin. Am completat, de asemenea, analiza istoriei ştiinţei, a tehnologiei şi a aspectelor economice în cărţile a şaptea şi a opta. În fine, am făcut unele adăugiri la prezentarea rolurilor sociale şi culturale ale femeilor şi tinerilor acolo unde era nevoie, pe baza a ceea ce ştim astăzi. Sunt conştient, desigur, de faptul că noi informaţii şi noi cunoştinţe privind istoria se vor adăuga constant şi poate chiar într-un ritm mai rapid decât în trecut (istoria, se spune adesea, nu mai este ce era odată). Dar multe dintre constante rămân, precum marii factori unificatori ai istoriei umane. Eu şi Roberts suntem de acord, de pildă, că schimburile şi întâlnirea culturilor au fost, în general, mai importante decât confruntările dintre ele şi că acest tipar se va perpetua probabil şi în viitor. Iată din nou opinia lui Roberts, din prefaţa sa la cea de a cincea ediţie: Ni se oferă mereu noi interpretări ale semnificaţiilor anumitor evenimente. De pildă, în ultimul timp se vorbeşte mult despre o ciocnire a civilizaţiilor, actuală sau pe cale de a se produce.

Această afirmaţie a fost, bineînţeles, puternic influenţată de un grad mai mare de conştientizare atât a diferenţelor, cât şi a noii excitabilităţi a lumii islamice în ultimele câteva decenii. Am arătat… motivul pentru care eu resping acest punct de vedere… considerându-l inadecvat şi prea pesimist. Dar oricine îşi poate da seama că există, într-adevăr, tensiuni care se acumulează între ceea ce este numit vag „Occident” şi multe societăţi islamice. Atât conştient, cât şi inconştient, uneori chiar accidental, de câteva secole acţionează unele influenţe profund îngrijorătoare dinspre Occident, menite să perturbe şi să tulbure alte tradiţii, islamul fiind doar una dintre ele (noţiunea de globalizare nu trebuie limitată la ultimii câţiva ani). John Roberts a încercat să facă din Istoria sa o cale de a înţelege cum au interacţionat popoare şi indivizi şi cum aceste interacţiuni au devenit reţele de sensuri şi semnificaţii care au avut întotdeauna mai multe deznodăminte. Sper ca ediţia mea revizuită să servească aceluiaşi scop. Pentru ca studiul istoriei să fie semnificativ pentru cât mai mulţi oameni, accentul trebuie să cadă pe durata lungă, nu pe cea scurtă şi trebuie înţeles imensul potenţial de schimbare al omului.